Soarele si cu mine

Mi-am reparat creierul. E prea mult soare ca sa-i rezist. Inceputul primaverii mi-a dat o stranie senzatie ca munca este o activitate impotriva traiului. Ca un pacat, un sacrilegiu. Asa ca am alergat soarele si l-am prins de-o raza. Prima oara in luna aprilie. Mi s-au amestecat regretele cu dorintele, logica a suferit amare infrangeri, iar dragostea s-a redefinit chimic. E primavara care-si canta sunetele. Eu le ascult, stiu ca si tu o faci. Suntem in sfarsit egali, de aceeasi parte a talerului, in fata cantecului. Am fost prea adormiti de oboseala propriei ierni si nu am mai simtit picaturile sunetului divin.

Si chiar daca aceleasi semafoare ma vor opri in drumurile mele, eu voi continua. Am sa caut aur si diamante. Ma voi protapi la geam si voi privi soarele prin ochelarii de eclipsa. Iar atunci cand ceva nu va mai merge, il voi lua de guler si-l voi ascunde in sertar. Ma voi preface ca am alte treburi. Si voi avea, ca doar a venit primavara…