Blogosfera, fotosfera, scriitosfera sau parintosfera - prea putin important. Este doar o pagina dintr-un caiet de idei, de exercitii pentru acasa, care poate fi apoi privit si comentat. Da' nu de dat cu biciul !
Draga Laura, te tot citesc si ma tot uimesc. cand citesc ce sta scris pe blogul tau, parca imi vine si mie sa ma apuc. de multe ori m-am gandit ca as putea...de putine ori am avut curajul sa o fac. de cate ori citesc articolele tale, de atatea ori zic - da domne' vreau si eu sa scriu, dar vreau sa scriu bine si frumos, asa ca fata asta. si stii ce-mi place cel mai mult - ca fata asta, adica da, chiar tu, este o prietena de-a mea. concluzie - domne', ma mandresc cu tine...ba chiar si cu mine, inseamna ca am stiut sa-mi aleg prietenii! si chiar cred ca o sa ma apuc sa scriu:)
Draga Mona, Monalisa, Pai e bine, domnule. E bine ca suntem prietene, e bine ca ne stim de un car de ani, e bine ca ne plac lucrurile comune. Si stii ce nu e bine? Ca nu faci ce vrei sa faci. Scrie, domnule. Cu aplomb, cu haz si necaz. Ca eu astept... Si te imbratisez intr-un fel anume, asa, prieteneste
Ce-mi place la tine e ca scrii pe bune, dezinhibata total, fara pretentii beletristico-eseistice, adica "te scrii". Eu unul, fiind mai sofisticat pe directia asta, nu reusesc niciodata sa scriu un "amarat" de textulet pe blogul meu, asa, fara un control riguros de stil etc. In schimb ma bucur ca pot sa citesc aici lucruri simple si frumoase. Da-i inainte, tot asa (si lasa deoparte problemele aritmeticii de varsta biologica, crede-ma, varsta adevarata e aia pe care o simti, nu aia de se numara in ani)!
Le las, ma dezbar de ele. D-aia le si expun, sa le fac de ras si le spun sa plece. Si, pe bune, n-am prea mari probleme existentiale. Iar atunci cand imi apar, le ignor, le dau un sut in fund. Voi continua sa scriu atata timp cand ma tine tastatura! Intre timp mai dau o raita la tine pe blog, sa te citesc la modul riguros.
Draga Laura,
RăspundețiȘtergerete tot citesc si ma tot uimesc. cand citesc ce sta scris pe blogul tau, parca imi vine si mie sa ma apuc. de multe ori m-am gandit ca as putea...de putine ori am avut curajul sa o fac. de cate ori citesc articolele tale, de atatea ori zic - da domne' vreau si eu sa scriu, dar vreau sa scriu bine si frumos, asa ca fata asta. si stii ce-mi place cel mai mult - ca fata asta, adica da, chiar tu, este o prietena de-a mea. concluzie - domne', ma mandresc cu tine...ba chiar si cu mine, inseamna ca am stiut sa-mi aleg prietenii! si chiar cred ca o sa ma apuc sa scriu:)
Draga Mona, Monalisa,
RăspundețiȘtergerePai e bine, domnule. E bine ca suntem prietene, e bine ca ne stim de un car de ani, e bine ca ne plac lucrurile comune. Si stii ce nu e bine? Ca nu faci ce vrei sa faci. Scrie, domnule. Cu aplomb, cu haz si necaz. Ca eu astept...
Si te imbratisez intr-un fel anume, asa, prieteneste
Ce-mi place la tine e ca scrii pe bune, dezinhibata total, fara pretentii beletristico-eseistice, adica "te scrii". Eu unul, fiind mai sofisticat pe directia asta, nu reusesc niciodata sa scriu un "amarat" de textulet pe blogul meu, asa, fara un control riguros de stil etc. In schimb ma bucur ca pot sa citesc aici lucruri simple si frumoase. Da-i inainte, tot asa (si lasa deoparte problemele aritmeticii de varsta biologica, crede-ma, varsta adevarata e aia pe care o simti, nu aia de se numara in ani)!
RăspundețiȘtergereLe las, ma dezbar de ele. D-aia le si expun, sa le fac de ras si le spun sa plece. Si, pe bune, n-am prea mari probleme existentiale. Iar atunci cand imi apar, le ignor, le dau un sut in fund.
RăspundețiȘtergereVoi continua sa scriu atata timp cand ma tine tastatura! Intre timp mai dau o raita la tine pe blog, sa te citesc la modul riguros.