Telefonul fara fir

Placerea de a tranti telefonul poate fi greu egalata de o alta incantare a sufletului. Pai cum altfel poti sa-ti versi nadufii, dupa o discutie interminabila si complet dezonoranta pentru tine, decat sa apesi cu putere receptorul nevinovat in lacasul lui?! « Boul naibii ! », si zdrag telefonul in nas. « Ba tu esti venita cu pluta! », si, jap!, replica nu mai are timpul necesar sa se faca prezenta.
E simplu. Si e relaxant, ca un dus cald. Te unge la suflet. Insa modernitatea asta ne-a rapit si ultima bucurie pe care o mai aveam.
Acum ne-am globalizat, iar telefonul a devenit un obiect fara personalitate. E rece si te tine la distanta. Nu-l mai are pe « vino’ncoace »-le de altadata. Era ceva divin gestul de a-ti vari cu migala degetul aratator, suplu si distins, in roata norocului. Cu cata rabdare si cadenta formam numerele miraculoase!
Iti creea o stare de exuberanta. Un noroc ca existi care astazi nu mai este. S-a pierdut in itele telefoniei fara fir. Asa ca daca ma suni, sa nu te intrebi de ce-mi sunt boii plecati la plimbare. Insul sau domnita dinaintea ta m-au trantit in tranzitia nervozitatii, iar tu platesti pretul nechibzuintei lor. Alo si n-am cuvinte!