Traiasca libertatea!

Stau inchisa in bucatarie. Sunt sechestrata aici. Si e mai bine. Ca dincolo e cam jalnic.

Sunt trei dracusori mici, care fac o galagie mare. Si cand zic mare, a se intelege fara limita. Iar pentru asta se folosesc de tot arsenalul din dotare. Pianul dat la maximum, microfonul care amplifica zbieretele, o chitara care imi rascaie urechile. Ba eu, ba al meu, tu nu, el da.

Hai sa incercam si asta, aud. A, nu! Am uitat de toba ascunsa dupa canapea. Speram sa nu o gaseasca. Dar ei stiu tot si vad parca prin pereti. Le tot explic ca exista totusi si alte lucruri mai interesante, cum ar fi un joc de sah sau o carte cu povesti. Ei, as! N-am cu cine. Alea sunt pentru altii. De alte varste.

Acum e timpul leapsei, a prajiturii intinse pe covor. Dar nu e tot! Mi-am facut un pic de curaj si am aruncat in graba o privire in camera jocului. Cine m-a pus! Eu am cautat-o! Mai bine stateam printre cratite si farfurii nespalate. E nasol. De ce nu le-oi fi dat pahare cu manere ? E vina mea. Sucul de portocale zace intins pe jos, trist si insingurat. Trebuie sa-mi fac iar curaj sa ma duc sa-l mangai cu pamatuful. Ce-o mai urma? Surprize, cu siguranta. Cert e ca n-am timp sa ma plictisesc. Oricum ar fi, e frumos. « Mami, ce de gasca esti ! » Sunt, nu sunt… Trebuie! Hai liberare!