Matematica zilelor numarate

Of, matematica mea! Nu mai pot! Ma dor mintile in capul meu personal. Aritmetica, adunari, calcule, logica. Nu prea sunt pentru mine. M-am nascut cu o zala lipsa din ADN. Structural, matematica este prezenta, dar in limite palpabile. Spre disperarea celui care este mereu langa mine sa-mi traga liniile. Il sun, il scot din sedinte, il enervez cu lucruri marunte. Asa le spune el. Dar nu sunt. «Aoleu, spune el, cand vezi matematica fugi de rupi pamantul. Hai ca iti explic!». Si o face. Mult si repetitiv. El nu intelege ca matematica asta e mult prea mare pentru cat de marunta sunt eu.
Acum te intreb si pe tine, poate tu stii. De ce regula este de trei simple? Pe bune. Ca nu e simpla. Ea, regula. Ci foarte complicata. Dar cineva, mult prea destept, s-a gandit sa-i spuna ca e floare la ureche. Asa suna ca facuta pentru natangi. Ca si cum, daca nu stii sa o rezolvi, esti dus cu pluta. Regula asta simplisima o fi ea elementara, dar nu si esentiala.
Matematica e in mare parte facuta pentru barbati si cateva femei. Cine poate, jos palaria. Eu in fata cifrelor ma plec. Cu respect uneori, detasare de cele mai multe ori. Probleme banale sunt batai mari de cap. Facturi, penalitati, chitante, resturi, bacsis. Macar si pentru asta e bine sa ai langa tine un barbat cu matematica la el.