miercuri, 29 aprilie 2009

As mai baga, dar n-am unde!

N-am eu cate as vrea, dar nu pot totusi sa ma plang. Sigur ca e loc totdeauna de mai multe! Si mai mari, si mai colorate, si mai si. Le vreau din piele de orice, carton, plastic, fire de crizanteme. Numai sa fie. Sa bag tot in ele. Ca nu se stie cand apare nevoia. Trebuie sa fiu pregatita.
O geanta este un obiect-surpriza. Dar in acelasi timp si o cutie a doamnei pandora. O deschizi, risti. Mai bine nu te uiti acolo unde nu e de privit! La femei, geanta este ca o film de lung metraj. Cu scenariu, regia si distributia facute de ea, proprietara gentii. Fiecare femeie este un Sergiu Nicolaescu al propriei posete. Ea taie, ea spanzura. Printre actorii principali se numara: o penseta, un buzdugan, o alarma, doua brose, un inel si ceva maruntis. Sigur ca ar putea fi enumerati si o mica particica dintre actorii secundari, cum ar fi crema de maini, acul de la cravata, ventuza si forfecuta.
Totul este absolut necesar si de neinlocuit. Apare SOS-ul, vine domnita cu trusa de prim-ajutor. Cade curentul, scoate lumanarile parfumate. Se stinge focul, arunca oja si-l reaprinde. Nimic nu se poate intampla grav cand ai pe langa tine o femeie cu o geanta! Nu te lasa dus de nas de dimensiunea posetei. Chiar si cea mai firave gentute pot gazdui zeci de farduri. Ah, geanta, cuibusor al lucrusoarelor mele...

7 comentarii:

  1. iubesc gentile:D..dar purtate de altele..eu port traistute..sa zic asa:-??..si saculete:D..

    RăspundețiȘtergere
  2. sHaDoW gIrL spunea... eu spun... foarte bine iti sade; dar pun ramasag ca ele, traistutele, sunt pline ochi; si ele, saculetele, la fel; eu le iubesc si le vreau; nu chiar pe toate, dar cat mai multe si trasnite; si pline, cu de toate; sa-mi cada umarul de placere...

    RăspundețiȘtergere
  3. hihihi- si biscuitii si dulciurile magice....unde's, hein?

    RăspundețiȘtergere
  4. Cand eram adolescenta purtam o gentuta neagra foarte foarte mica, inghesuiam acolo fel de fel. Si toata lumea ma intreba cum naiba de imi incap atatea in ea. La care eu, invariabil, raspundeam: niciodata sa nu subestimezi capacitatea unei femei de a inghesui chestii mari in spatii stramte :P

    RăspundețiȘtergere
  5. involuntar am intors capul catre hol...am numarat vreo 4...sa ma uit si prin dulap?!...mai bine nu...dar maine sigur cotroba prin ele...nu-mi gasesc cheia de la cutia de scrisori...si sigur nu am inghitit-o...

    referitor la scos din geanta...mai stii povestea aia cu personajul calare (in rol pozitiv dsigur) urmarit de personajul negativ...si primul..arunca intai ceva...hop...o piedica in calea negativului...si mai arunca ceva...hop o alta piedica...tot asa si femeile...un arsenal intreg de scule si unelte tinem in genti, posete, traistute, rucsacele, sacosele, ghiozdanase...sper ca nu am uitat nimic...

    RăspundețiȘtergere
  6. chiar acum mi-am amintit de un desen animat in care niste copchilasi cu o gentuta se luptau contra a tot felul de inamici. Iar gentuta asta era o gentuta magica. Continea orice iti puteai inchipui, dar in miniatura. Obiectul, odata scos la lumina, se marea si ajungea la dimensiunile naturale, si ei puteau sa se foloseasca de el. Foarte simpatice desene, circulau pe la tv imediat dupa revolutie.

    RăspundețiȘtergere
  7. @ixtab...am si eu nevoie de o gentuta minune...sa o folosesc pe post de dulap...de haine...

    RăspundețiȘtergere