« Perceperea adevărului din acel text este o cunoaştere supraconceptuală. Pentru a deschide uşa spre realitatea infinită trebuie să te ancorezi ferm în starea de cunoaştere supraconceptuală. Această cunoaştere supraconceptuală este în fapt o existenţă în intimitatea realităţii extinse de aceea îţi dă credinţa fermă că cele citite sunt adevărate. Analiza intelectuală lasă loc îndoielilor. Cum ajungi la cunoaşterea supraconceptuală a celor scrise?». A, nu! Gata! Mi-a ajuns. E prea de tot. Te rog eu mult, nu vreau sa stiu cum ajung sa cunosc ce anume vrei tu sa-mi explici. Pe bune. E mult prea supraconceptual pentru mine.
Intimitatile mele extinse chiar si la maximum, nu reusesc sa alunge indoiala ca tu esti sau erai foarte obosit(a) cand ai scris ce-ai scris. Ce-i drept si eu sunt acum usor intarziata cu somnul si poate ca nu inteleg exact ce-ai vrut sa-mi transmiti.
Oricum, gestul e laudabil. Si sa-ti mai spun ceva. Oricum, tu ai ceva in plus fata de multi altii… Diacritice. Deci se cheama ca ce scrii tu este mai lizibil decat ce scriu altii. Sigur ca nu este suficient, insa ai timp sa te perfectionezi. Sau poate sa te apuci de altceva. Ce spui?! Eu ma duc sa ma culc, ca diacriticele astea m-au epuizat. Noapte buna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu