Avem nevoie de bani. Pana aici nimic nou. Muncim, ne spetim, ne otelim creierii. Si castigam, uneori. Si avem. Pai hai sa-i cheltuim! Dar, stai, ca nu-i asa. Ca vor si altii. Si ei au muncit, si ei au drepturi. Daca vrei, stai la coada. Cum unde?! La banii din zidul placerilor.Bagi plasticul miraculos, scrii dorinta, spui vraja si astepti ca domnul aflat in cutia metalica sa te controleze. La cont. Sau poate e o doamna. Si mai bine. Calculeaza, verifica, se gandeste. Mult. Si trec minutele, cum au trecut zilele tale de sudoare. Greu.
Dar vine si clipa cea mare. Iti scoate limba cu hartiile indoite de valoare, pentru care iti da si o hartie semnata. Scoti si tu vorbe la adresa lui. Asa, prietenesti. Ca te-ai crezut serif pe banii tai, dar nu esti decat un biet specimen care-si asteapta drepturile, stand cocosat la coada chenzinei.
Bancomatul e Dumnezeul nostru. Trebuie sa credem in el si sa-i facem rugaciuni. In schimbul lor primim si chitante. Tot e bine ca nu trebuie si-i lasi bacsis. Data viitoare ma suni si-ti tin eu rand!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu