La pescuit de vorbe

O foaie alba ramane o foaie care-si cauta petitorii. Vrei sa spui ceva, ceva important, insa gura iti este inclestata, vorbele sunt parca sudate in interiorul ei. Aduci macarale, chemi minerii, faci revolutii, nasti procese. Insa rezultatul nu e garantat. Nimic nu-ti spune ca randurile se vor inchega acolo unde trebuie.
Cuvintele pot depune marturie acolo unde pojghita este mai mare si mai groasa. Ele pot face halouri in gheata care le inconjoara si aluneca pe malcul care le-a imprejmuit. Undita nu ajunge la toate litere ce se invart pe langa momeala legata de firul gutei.
O fraza e ca o zi la pescuit. Nimic nu-ti garanteaza ca pestele cel mare va iesi la suprafata. Poti prinde diversi carasi, rosioare sau crabi. Gustul insa nu e la fel. Vorbele nu sunt aceleasi.
Trebuie evitata galagia si cautate apele netulburi. Stufarisul este insa prea dens si mlastina poate fi confundata cu licarirea apei. Maine ma apuc de cursuri de pescuit. Am toate uneltele necesare, imi trebuie doar un lac si o barca. Nu-mi lipseste nici foaia alba. Sa vedem ce-o iesi!