Nemiscat

Auzi, tie iti place cum ai iesit in poza din buletin? Cred ca anticipez raspunsul. La naiba! Esti pus cu forta pe un staun rigid si esti obligat sa te uiti spre un bec. Aprins. Sigur ca iti retii cu greu clipirile. Iti vine sa te misti, capul iti este stramb, parul este valvoi. Esti nefardata, ai cearcane si oricum nu esti fotogenica. Si de parca n-ar fi suficient, n-ai voie nici macar sa zambesti. «Un suras nevinovat, domnule!», am cerut. Nimic.
Privirea inainte, pieptul in fata. Esti o biata figurina de ceara care va aparea pe o bucata de plastic. Esti un numar, o fotografie. Esti o statuie cu care te vei legitima in urmatorii 10 ani. Apoi vei ascunde plasticul de privirile celor dispusi oricand sa se amuze pe seama ta. Ei rad, desi cu totii suntem niste maimutoi cu acte oficiale.
Pai n-ar fi mai frumusel sa putem sa venim noi cu pozuta retusata de-acasa?! Zambetul Monalisei, sani rubensieni, par de zeita, trup de pantera. Ar fi! Pana atunci, ma duc sa ma trag in poza. O sa misc din ochi si voi rade cu gura pana la urechi. Sa vedem ce-o iesi!