Hai sa comentam!

O veche prietena, a nu se intelege batrana!, ma anunta ca mi-a citit scalambiturile de pe blog si ca vrea sa-mi posteze si anume un comentariu. «Mah», imi spune, «am scris ce-am vrut sa-ti spun, acum problema e cum il public?!». Si incep sa-i explic. «Duduie draga, te duci frumusel la primul text care-ti iese in cale, dai click sub el, acolo in rubrica de comentarii si asta-i tot». Fata se supune sfaturilor mele. «Pai am apasat acolo, am scris vorbele si acum ce mai fac?». Pai dai «ok», zic, uitand ca pagina asta neagra nu are vorbele decat in limba lui Moliére.

Trec 5 minute si ma cheama iar. «Nu vad nici un ok!». Atunci m-am adus in fire. Am realizat drama ce o traia. Si m-am pus pe explicat mai amanuntit. «Sub fiecare text, e o rubricuta mica-pitica – "commentaires". Intri, se deschide un dreptunghi alb, suficient de mare cat sa-l vezi. Dai paste raspunsului tau si apoi apesi "publier un commentaire". E scris cu mov pe negru. Clar ca lumina ochilor». Fir-ar engleza ma-sii! Fir-ar ea de globalizare. Ca in romana nu stiu astia sa fac butoanele!

Si nu e tot. Dupa ce a citit, a comentat, a dat click, a dat si copy, a dat si paste, cand credea ca s-a terminat… Buf ! La cel din urma «publier»… Stupoare! «Votre demande n'a pas pu être traitée. Veuillez réessayer». Ei, drace! «Acu’ ce mai fac? Ce-mi spune?», ma intreaba ea confuza. Uf, zic si eu. "Prostii, aia zice. Nu a mers. Trebuie sa mai faci o data!», ii raspund mirata. «Fac», spune ea rabdatoare, ca mi-e prietena buna si tine sa-mi adauge parerea ei. Nu se poate abtine insa sa nu ma intrebe «Da’ de ce n-a mers? Unde am gresit?». «Pai eu stiu, nici nu prea mai conteaza. Incearca iar, daca mai ai puterea». Si a avut-o. Trebuie ca ma simpatizeaza foarte tare, daca se supune unei astfel de corvoade. «Gataaa!», aud o voce care rasufla usurata, «am reusit!». Ei, da. Bravo. Mare lucru.

Si a meritat tot efortul, ca prietena mea vrea sa iasa cu mine la o bere. Nu era mai simplu sa-mi scrie un mail ca sa-mi spuna toate astea ? Dar blogul e blog, are si el farmecul lui…

(intre timp, doua maini dibace au schimbat ce trebuia facut de la inceput; asadar, comentariile pot fi acum usor facute; uf!)