duminică, 5 aprilie 2009

Nu-mi taiati iarba!

Din fata curtii mele, vreau sa spun. P-aia publica, unde fac animalele de companie treburile lor, da. Acolo pot sa faca si ei treaba lor, aia cu foarfeca electrica. Dar aici, la mine, eu comand. Ma rog, am cateva mici dubii, dar ma complac.
O sa spui acum ca am un fix cu iarba asta. Pai am! Ca parca au aranjat-o si saptamana trecuta. Astia ingrijesc iarba mai mult decat imi coafez eu parul. Ea e frumos dichisita, eu am parul zurliu. Ea e aromata, eu am pe mine doar praf.
Auzi, dar oamenii astia de ce taie iarba pana la urma? S-o lase, domnule, asa! Mare si latoasa. Sa-si faca viziuna furnicile si sa doarma gastele pe ea. Verdele taiat ma deprima. E prea uniform. Ca nici sa traiesti intr-o lume unde iarba e mereu frezata, nu e o veselie. Are si lumea cealalta farmecul lui. Si ce daca avea mai putina iarba!?
Macar aia care era, era a tuturor si crestea libera in sus. Militez pentru o iarba independenta!

Un comentariu:

  1. meriti sa fii citita

    ai grija cu increderea si timpul pe care ti-l acorda oamenii care te citesc

    trebuie sa umbli cu grija cu faima

    RăspundețiȘtergere