marți, 14 aprilie 2009

Telefonul fara fir

Placerea de a tranti telefonul poate fi greu egalata de o alta incantare a sufletului. Pai cum altfel poti sa-ti versi nadufii, dupa o discutie interminabila si complet dezonoranta pentru tine, decat sa apesi cu putere receptorul nevinovat in lacasul lui?! « Boul naibii ! », si zdrag telefonul in nas. « Ba tu esti venita cu pluta! », si, jap!, replica nu mai are timpul necesar sa se faca prezenta.
E simplu. Si e relaxant, ca un dus cald. Te unge la suflet. Insa modernitatea asta ne-a rapit si ultima bucurie pe care o mai aveam.
Acum ne-am globalizat, iar telefonul a devenit un obiect fara personalitate. E rece si te tine la distanta. Nu-l mai are pe « vino’ncoace »-le de altadata. Era ceva divin gestul de a-ti vari cu migala degetul aratator, suplu si distins, in roata norocului. Cu cata rabdare si cadenta formam numerele miraculoase!
Iti creea o stare de exuberanta. Un noroc ca existi care astazi nu mai este. S-a pierdut in itele telefoniei fara fir. Asa ca daca ma suni, sa nu te intrebi de ce-mi sunt boii plecati la plimbare. Insul sau domnita dinaintea ta m-au trantit in tranzitia nervozitatii, iar tu platesti pretul nechibzuintei lor. Alo si n-am cuvinte!

4 comentarii:

  1. atunci...nu te sun...doar iti scriu..

    RăspundețiȘtergere
  2. Hallo Laura,
    atuncia iti faci rost de niste Smylies urite si le trimiti inapoi pe SMS..

    Salutäri Jacktel

    RăspundețiȘtergere
  3. @adriana: si mi-ai scris, si te-am citit, si ti-am raspuns
    @jacktel: nu merita efortul!

    RăspundețiȘtergere
  4. bine ai facut...pupici si o duminica placuta...

    RăspundețiȘtergere