luni, 29 iunie 2009

Nu mai stiu

De cand cu tastatura asta sfioasa, am uitat literele din mana. Caietul electronic si miscarile duioase din degete mi-au anchilozat cuvintele caligrafice. Azi niste oameni cruzi mi-au pus o foaie in fata. Alba. Necrutatoare. Si pixul in mana. Neprietenos. Apoi mi-au spus sa fac nefacutul. Sa completez spatiile goale. Mi-au intors spatele, ca si cum gestul cu pricina ar fi fost ceva natural.
Bine-bine, zic, dar naturalul asta s-a cam alterat in timp?!
Sunt ani de zile de cand creionul auriu imi foloseste doar pentru a-mi scrijelii semnatura! Insa ecoul durerii nu mi-a fost resimtit. As fi dat regatul meu pentru o cerere facuta pe calculator.
In fata inevitabilului, mi-am luat inima la rost si am reinceput scoala. Scoala scrisului intarziat. Minutele casei intai, cu o doamna profesoara care-si onduia cu migala frazele in fata mea. Ma umilea cu viteza si echilibrul literelor bine marginite. Iar eu, o biata eleva desueta, vibrand a necunoscut si ezitare. O foaie si un pix al unei alte epoci parca, nu-i asa?!

Banc

Ion pleaca in concediu, in strainatate, iar la plecare Gheorghe il roaga sa-i aduca si lui un papagal. La intoarcere, Ion, care a uitat sa-i cumpere un papagal, ii ia o bufnita si-i spune lui Gheorghe ca e
papagal regal...
O saptamana mai tarziu, se intalnesc la o bere, iar Ion il intreaba pe Gheorghe daca papagalul a inceput sa vorbeasca.
Gheorghe raspunde: mai, inca nu vorbeste, dar tu stii ce atent se uita?

Rosu si negru





marți, 23 iunie 2009

Hai sa ne avem ca fratii

Da, zic si eu. Sa ne avem. Dar de ce ca fratii? De ce nu ca vecinii, ca furnicile, ca pasarile cerului?! De unde si pana unde expresia cu pricina? In fine. Am incercat sa ma linistesc, spunandu-mi ca a fost odata cineva care a avut un frate omenos. Insa curiozitatea mi-a dat branci. Bun!, zic. Pai hai sa-l caut pe domnul inventiv, ca sa dea cu subsemnatul intrebarilor mele. Asa ca i-am scris telegrame, i-am trimis dulceata si un pachet de margaritare. Fire rabdatoare, am asteptat ceva vreme sa-mi raspunda. Intre timp i-am scris si primarului, dar si locotenentului de la capatul strazii. Am intrebat in stanga, dar mai ales in dreapta. Nimeni n-a stiut sa-mi spuna. Nastrusnica cum sunt, am zabovit ceva vreme si prin casele catorva ispravi filozofi. Nici macar ei nu m-au dumirit. Asa incat sunt mai decisa ca niciodata sa intervin asupra istoriei. Propun o propunere. Ce-ar fi sa ne avem ca ursii panda?!

Camuflaj




joi, 18 iunie 2009

Un pic Yin si ceva Yang

Gata cu portativele negative! Gata cu vibratiile dracesti! De maine dimineata ma voi lasa induplecata de energii pozitive. Iau partea mea de Yin, dar mai ales de Yang. Echilibrez femininul din cutia de conserve, cu masculinul din tabla de sah. Deja imi imaginez cum voi radia gratia soarelui!
Am inceput antrenamentul inca de astazi. M-am avantat in exercitii yoga si am respirat profund atat cerul, cat si pamantul. Ma confund in oglinda cu ceva metale nobile, cu lemnul pretios, cu focul imblanzit si apa calcaroasa. Simt ca voi emite o parte din energia ursilor polari.
Sunt mai zen decat ai putea crede. Ma asortez perfect cu echilibrul Feng Shui. Degaj in Univers armonie si multa pace. Ma duc sa caut alfa si sper sa gasesc si omega.
Auzi, tu ce spui?! Sa ma duc mai bine sa astept solstitiul de vara? Nici eu nu mai stiu. Dar uite ca imi bate la usa Capitan Picard, care ma ia cu el in Star Trek. Las Yin la gura sobei, azvarl Yang-ul pe cheia usii, privesc cerul, calc pamantul, ard lemnul, impachetez metalul, dau foc si sting cu apa. Unde dai si unde crapa! Nebunie curata!

Cristal

Altfel

miercuri, 17 iunie 2009

Marul zgomotos

Vreo 5 minute m-am luptat si anume cu un mar. Galben si rotofei cum era, m-am aruncat asupra lui ca vulpea asupra pradei. Nu i-am lasat nici cel mai mic ungher prin care ar fi putut scapa. Si crant! Prima muscatura. Crant!, si a doua muscatura. Hm, zic, dar e cam acru. E chiar acru-acru. M-am uitat la el si el la mine. Parca-mi cerea indurare aceasta creatura cojoasa.
A incercat sa se gudure pe langa mine, miscand din codita si balansandu-si samburii maronii. Mi-am clatit insa gura cu apa si am luat-o de la capat. Azi nu ofer salvare nici macar unui mar. M-am strambat, m-am schimonosit in toate felurile. Dar i-am venit de hac. Sunt atat de mandra de realizarea mea, incat stomacul tropaie si el de fericire. Chiar si patul m-a primit calduros in sanul lui. Mi-am tras perna peste urechi, patura peste picioare si medicamentele aproape. E bine sa ai vointa. Dar e si mai bine sa nu te doara burta! Mai bine mancam castane!

Carti