miercuri, 15 aprilie 2009

Sunt buna, dar ma tratez!

E aproape Pastele, eu sunt aproape buna. Buna crestina, vreau sa spun. Aplic respectul cuvenit tuturor cuvantatoarelor. Dar nu uit nici de prea putin graitoarele suflete maiastre. Fie ele patrupede sau inaripate. Uit de mine si dedic iubirea-mi tuturor. Nimic nu ma scoate din starea de beatitudine pe care mi-am implantat-o.
Am azvarlit in gaoace cinismul, rautatea si egoismul. Sunt pe un covor zburator si manui bagheta magica.
E atat de bine! Pentru mine. Ca pentru ceilalti din jurul meu, faptul ca eu am devenit subit «buna», le da de gandit. Ma privesc ingrijorati si ma trimit la un consult amanuntit. Isi ridica probleme, imi verifica alimentatia, ma indemana sa-mi pun picaturi in ceai.
Nici bun nu mai poti sa fii pe lumea asta, domnule! Am raspandit cu bunatatea in zare, in doze absurd de absolute, aproape biblice. Nu am dormit noaptea de mila balenelor esuate si mi-am invitat copilul sa doneze toate jucariile. Am invitat la cina bietii cersetori si am intins mana celui care mi-a cerut-o.
Dar nu a fost bine. Am fost suspectata de «comportament iesit din comun». Nu mai eram eu in ochii celorlalti. Sa te fereasca Dumnezeu sa devii peste noapte omenos! Sau poti, dar nu in exces. Ca dauneaza. Iti strica imaginea. Si cum eu tin cat de cat la imaginea mea, am inceput sa intru la idei. Idei diavolesti, desigur.
Asa ca am lasat bunatatea pe seama altora, mai cu experienta in domeniu. Eu raman cum eram. Buna doar pe alocuri. Si nu cu toti, ci doar pe merit. Ca nici altruismul asta din abundenta nu face bine la cariera.

Un comentariu:

  1. Esti foarte buna cand scrii ce scrii si ne bucuri sufletul

    RăspundețiȘtergere