miercuri, 1 aprilie 2009

Centura mea de nesiguranta

Unde-i lege, nu-i tocmeala. Sunt un cetatean al unei patrii, ii respect canoanele si ma plec rigorilor. Am insa sa o plangere. Ca tot am de la un timp incoace. Nu mai support bip-bip-urile pe care le tot aud atunci cand plec cu trotineta mea pe patru roti. Ma scot din mintile cele mai minti. Stiu, ma avertizeaza sa-mi pun centura de siguranta. Si daca eu nu vreau?
Da, am si eu defectele mele. Sunt multe si nu marunte. Pe unele le-am mai corectat in timp, dar pe asta nu-l pot tranti la pamant. Centura de siguranta imi creeaza nesiguranta. Ma sugruma si ma indispune. Cu alte cuvinte, nu o suport. Cred ca nici ea pe mine, deci suntem chit.
M-am uitat in manualul masinii si cica bip-ul trebuie sa dureze maximum 2 minute. Si atunci de ce la mine el dureaza 5? Ca l-am verificat. Si nu o data, de multe ori. Am zis ca poate a avut si bip-ul o zi mai proasta. Da’ de unde! 5 minute fix. Pai iti dai seama ce greu e de suportat!
Dar nici eu nu m-am lasat. Pai ce, bip-ul asta e mai bip decat mine?! Si am inceput si eu sa-l imit, crezand ca se va simti prost si va inceta. Si bip eu, bip el. Pe doua voci, in ritmul muzicii latino. Un cosmar. Norocul meu ca pasagerul din spate, cu o experienta de viata de numai 6 ani, e calm si mai rational. El mi-a spus ca ar fi mai simplu sa-i fac in ciuda bip-ului si sa-mi pun centura. Aia de siguranta. Si bip-ul ei de centura de siguranta…

Un comentariu:

  1. pana acum cel mai mult mi-a placut "Centura mea de siguranta"

    RăspundețiȘtergere