Batistuta mea

Am gasit in standul rufelor pentru calcat un exemplar. O bucata de bumbac. Un patrat. Cu alte cuvinte, o batista. «O, ce vremuri apuse», mi-am zis. O iau la apasat cu aparatul cel incins, pana o trec toate naduselile. O impachetez frumusel si o aromez cu nitel parfum de nu ma uita. E aproape piesa de muzeu. Nici nu mai stiam ca exista. De cand cu surorile mai tinere. Albe si impachetate uniform. La plic. La pachetel de plastic. Ele sunt mai timide. Stau doar in grup de 10. Hartia a batut bumbacul. Nasucurile sunt acum alintate cu diverse straturi. Batistute cu un strat, cu doua, cu trei. Dar nu era suficient nici asa. Batistute cu patru straturi. Yes! Un regal. O bucurie de a fi. In plus, si cu miros de menta. Pai ce-ti poti dori mai mult! Un nasuc pentru servetelul dumneavoastra. Un servetel cat pentru toate zilele. Strat pe strat se scoate. Si raceala fuge din fata batistutelor blindate!