E vineri, e liniste si citesc. Ma destind si-mi odihnesc mintea. Suna insa telefonul. «Bonjour», imi spune o voce groasa. Eu, politicoasa din fire, ii spun si eu la randul meu «Bonjour». Ma intreaba apoi ce fac, cum ma simt si daca mi-am facut cumparaturile. A, stai, asta nu a fost astazi. A fost ieri. Si ala era un bou. Sau o femeie care se plictisea. In fine. Nu mai stiu.Revin la bonjour-ul de azi. Se prezinta, desi eu nu-l rugasem sa o faca, si incepe sa-mi puna o serie lunga de intrebari. Nu intime. Dar suficient de personale cat sa ma enerveze. Eu voiam sa citesc, ca doar e vineri si e liniste.
Il ascult, desi n-aveam nici cel mai mic chef sa-l las sa se simta important. Dupa semnele lui de intrebare, asteapta acum raspunsurile mele. Ma adun si incerc imposibilul. Sa-i risipesc dubiile. Deci, da, sunt eu, LZ, locuiesc unde locuiesc, nu mai stiu de cand si mai ales pana cand, sunt maritata si intentionez sa raman asa. Nu stiu daca a fost multumit de situatia mea familiala, sper ca da, ca si el parea familist, dar aveam dintr-o data si eu o intrebare. Una singura, nu ca el, un lung sir. «Auzi, ma costa ceva toata treaba asta?». «Nu, e gratuit!», mi-a dat el din cap, in semn de intelegere pentru panica mea. « Bine, atunci, fie, doar asa ca sa-ti fac tie pe plac, vreau sa apar in «Pagini aurii». Asa, sa ma cunoasca lumea. Voi fi fata de la pagina 357, coltul din dreapta sus. Hai ca-i bine! Si e si gratis!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu