miercuri, 1 aprilie 2009

Sa desfacem picioarele!

Eram la varsta majoratului si mi-a fost oferit un cadou, care sa-mi aminteasca faptul ca devenisem adult. Scoala de soferi. Cu reponsabilitati chiar si in trafic. Recunosc deschis ca atunci a fost prima oara cand m-am asezat pe scaunul din fata. Aveam un privilegiu demult ravnit.

Mi s-a explicat frumusel ce si cum, si da-i la drum. Esec. Total. Eram crispata, inghetata de teama, rigida in trup. Domnul acela tinerel, si el fara prea mare experienta, imi explica, imi repeta, imi dadea chiar ordine. Nimic nu ma scotea insa din amorteala mea.

Nu intelegeam cum cineva poate face atat de multe gesturi in acelasi timp, are timp sa si vorbeasca, asculta muzici si saluta in dreapta si-n stanga. Ii priveam la semafor pe vecinii mei de trafic si ma intrebam mirata cum de ei pot. Mi-am promis sa cresc repede ca sa pot manui adunatura aia de fiare.

Ma umilea pe mine o tabla curbata cu patru picioare?! Asa ca m-am deschis la invatat. Dar pasaminte nu suficient. Era a treia sau a patra zi cand ma intalneam sub acelasi acoperis al masinii cu tinerelul din dreapta mea. Plecam impreuna la sosea. Eu privind inainte, el privindu-ma pe mine. Tin minte ca aveam o fusta scurta, ca doar eram secretara!

Usor intimidata de insistentele ochilor lui, apas pe pedala de acceleratie, doar-doar peisajul exterior i-o capta atentia. Imi spune frumusel sa trag pe dreapta. Trag. Apoi cu o voce care nu poate fi caracterizata, imi spune : «Laura, asa nu vei ajunge niciodata sa conduci. Esti cum n-ar trebui sa fii. Destinde-te. Desfa picioarele!». Ei, da. Abia atunci m-am luminat. Si am pornit iar la drum. De data asta cu picioarele larg deschise. Si, da, dintr-o data pedalele imi pareau mai putin grele, schimbatorul de viteze ghicea singur pozitia in care trebuia sa fie, semnalizam corect, opream la stop. Deci am inteles. Nu trebuia sa-mi deschis mintea, ci picioarele. Si e atat de usor…

5 comentarii:

  1. si acum conduci cu picioarele desfacute?
    hai ca am murit de ras
    pe bune
    esty chiar dilie

    vezi ca sunt 2 modalitati
    1- pui centura si o rasucesti pe dupa scaun fara sa te asezi
    2-ii blochezi sesizorul, facand rost de la o centura veche de rahatul ala care intra acolo
    fi desteapta, nu fi blonda

    RăspundețiȘtergere
  2. Le mai si inchid, din cand in cand;
    e misto ce zici si cum zici, dar n-am inteles nimic; si cred ca e mai bine, nu?

    RăspundețiȘtergere
  3. matale esti cam dusa cu picioarele alea
    dumnezeule, ce nebuna!
    ai curaj mare de tot
    asta poate fi un mare avantaj pentru cineva care scrie acest curaj...daca se mentine in datele literaturii

    RăspundețiȘtergere
  4. Hallo Laura,

    acuma am citit citeva Themen de la tine si cu fiecare Thema imi creste Respectul pentru Puterea Cuvintelor tale. Clar , se ascunde in Spate, Muncä, Disziplin da eu zic cä si o Cärutä plinä de Talent.
    Cu asa un Rethorik Potential , zic eu asa cä tu esti Jornalistä de Messerie si dacä nu päcat ( nu cä asi fi cineva care sortazä oamenii ca la Catalog si ii bagä in sertarul potrivit...)

    Salutäri Jacktel

    RăspundețiȘtergere
  5. @Nicol: sunt nebuna?!!!
    @Jacktels: Danke shun!

    RăspundețiȘtergere