vineri, 24 aprilie 2009

Nu vreau

Nu mai vreau. Sunt incapatanata ca o furnica. Tot ce spui ma oboseste si ma vestejeste. Stiu ca-mi vrei binele. Dar e binele din ochii tai. Eu vreau sa-mi lustruiesc singura drumurile. Imi spui ca tu ai fost deja prin cararile mele si vrei sa ma ajuti sa nu cad in aceleasi prapastii ca si tine. Stiu. Poate ca ai si dreptate. Dar lasa-ma sa ma dezbrac de incercari, sa caut si sa las in urma mea boabe de orez, ca sa le adun apoi unul cate unul, la intoarcere. Nu pot altfel cutreiera zorile, doar prin grija ta. Vreau sa merg si sa fiu Alice in tara minunilor. Sa am alaturi un iepuras cu urechi lungi, care sa-mi tina de urat. Cu el vreau sa merg. Cu el vreau sa cresc. Eu om mare, el un iepure mic. Si povestile pot deveni uneori realitate. Doar sa crezi in ele!

5 comentarii:

  1. Laura, te tot citesc de ceva vreme
    Spune-mi, te rog, tu ai lucrat cumva in presa?

    RăspundețiȘtergere
  2. fiecare are o poveste...un vis in sufletul si in mintea lui...Poate vor deveni realitate..ce fumos ar fi..:)

    RăspundețiȘtergere
  3. @Victor - Ei, am navigat o vreme

    @Lucica - Ar fi "fumos" (ma amuza foarte tare, pentru ca baietelul meu nu-l spune pe "r" si el spune tot timpul asa). Povestile devin uneori realitate. Am citit eu undeva.

    RăspundețiȘtergere
  4. ai dreptate, trebuie sa crezi in visele tale, ele devin realitate atunci. O stiu si eu...

    RăspundețiȘtergere
  5. @salmi: nu toate; mai pe sarite

    RăspundețiȘtergere