duminică, 26 aprilie 2009

Hm!

Auzi, tu ai nervii la tine mereu? Eu ii cam pierd. Si des. Din ce in ce mai putin rar. Mai grav e ca-i las pe drumuri sa alerge atunci cand ceilalti se asteapta mai putin. Sunt ceea ce se cheama spontana in ale nervilor. Iese nervul, vine criza. Ca e economica, fizica, matematica sau culinara, criza apare pe frecvente inalte.
Cica am gura soacrei. Ei, as!
Am gura femeii, a sotiei, a mamei, a celei care are mereu ceva de completat. Cu nervii mei nu te pui. Trag cu mitraliera cu gloante acide. Acum esti bine, acum esti in bataia pustii mele. N-ai scapare. Nu pot altfel. Fierb replicile in mine. Am gratar in inima mea. Si impusc doi iepuri deodata. Sau cati or fi. Iepuri sau alti urechiati. Blanosi sau impanati. Fereste-te de mine o data pe luna. Atunci cand marsaluisc cu tunul pe umeri si sagetile in teaca. Sunt Shrek al vietii si Nemo al apelor. Vanez, secer, zic, refac. Fugi!

2 comentarii:

  1. o fi..bine ca ne pui in garda !cand ai vin la cafea te anunt inainte !

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai vezi ca sunt cat de cat omenoasa? Si hai la cafa. E calda; ieri am luat si lapte de capra; vinul curge deja la robinet

    RăspundețiȘtergere