Sa mai terminam odata cu stresul asta!

Insasi cuvantul « stres » ma streseaza. El apare mult prea des in vorbirea noastra. Ne simtim stresati (cam) de tot ceea ce misca in jurul nostru. Pana la urma ajungem sa fim stresati ca existam. Am ajuns chiar sa fim stresati ca suntem stresati.
Am citit undeva ca peste 55% de romani sufera de (ce altceva !)… stres. In acest fel suntem campionii Europei, unde media este de 35%. Asadar, suntem si noi primii la ceva. Si pana la urma, de ce este stresul asa un mare bau-bau? Realitatea este ca perceptia asupra stresului difera la fiecare dintre noi. Nu toti ne stresam din aceleasi motive.
Eu zic insa asa: da, domnule, sa fim stresati, dar cu moderatie! Ne lasam mult prea usor prada problemelor si grijilor zilnice, carora de cele mai multe ori le dam o importanta mai mare decat o au in realitate.
Ar trebui sa fim mai detasati, sa privim la rece, fara a pune atat de mult suflet si pasiune in ceea ce facem. In definitiv, si daca ne stresam pentru un anumit lucru, la ce ajuta?! De cele mai multe ori, la nimic. Autocontrolul si optimismul sunt de fapt armele cele mai redutabile in lupta cu stresul.
Trebuie sa invatam sa ne calmam, sa dam evenimentelor insemnatatea reala si sa gandim frumos si limpede. Reactiile instinctuale ar trebui oprimate, la fel de bine cum ar trebui sa gandim mai bine inainte sa actionam. Stresul, atat cat el depinde de noi insine si nu de ceilalti. El poate fi depasit, daca ne propunem acest lucru, daca folosim experientele trecute drept model de urmat.