Ce ar fi daca am avea mai multe minute de ratacire, cand am incepe sa ne bucuram de primavara care a venit?
N-ar fi frumos sa stam sa smotocim un caine blanos, sa intram in toate baltile de pe drum si sa sarim cat putem de tare? N-ar fi frumos sa putem vorbi singuri pe strada, sa nu multumim fals, iar ploaia sa fie calda?
Nu mai vreau sa privesc in ochi un copil flamand si sa caut viitorul intr-un ghem de hartie. Vreau sa privesc musuroaiele furnicilor si sa nu le distrug doar la gandul ca maine va ploua.
Vreau sa colectionez iar timbre, surprize de la guma de mestecat, abtibilduri sau autografe. Vreau sa fi invatat sa-mi fac pantofii inainte de plecare, sa fiu eleganta in gesturi, sa sterg ochelarii de soare de pete, sa sortez rufele albe de cele negre. Vreau sa fi invatat ca si daca am pierdut un metrou, va mai veni un altul. Vreau sa am tablouri cu ingeri pe pereti, chipul mazgalit in tus si manunchiuri de flori proaspete. Mai vreau sa gasesc un om de zapada ascuns in frigider, sa privesc zborul pasarilor, sa ma bucur de artificiile colorate.
Vreau lucruri marunte, care nu costa nici foarte mult. M-am decis. Asta vreau!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu