Ma intreb de ce devenim brusc seriosi cand ajungem intr-un mediu «profesional». Dimineata cand ne trezim suntem oameni normali. Nu seriosi.
Ne luam prea in seama si nu vedem ridicolul din noi. Sa fim asa cum suntem. Naturali si fara mascarade. Ce tot atatea masti aplicate peste farduri si farduri aplicate peste creme.
Tot vrem sa ascundem ceva, de noi sau de ceilalti. Insa ceea ce uitam e ca si noi vedem praful de pe fata altora, asa cum si ei vad darele de vopsea ce ne aspresc chipul. Seriozitatea in exces e caraghioasa. Suntem ca niste copii care-si depasesc varsta naturala si se joaca de-a adultii. Ii privim, poate ii si admiram pentru o clipa, ne fac sa zambim, dar cu siguranta vrem altceva pentru copilul nostru.
E de preferat simtul ridicolului in detrimentul pieptului scos in fata. Sa ne pastram seriosi doar atunci cand trebuie si sa o cotim imediat ce putem in lumea veseliei si a copilariei.
Oamenii prea seriosi sunt plictisitori si plictiseala e amara. Greu de suportat. Asa ca haideti sa haidem!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu