Tine-ti gura!

Val dupa val, lacrima dupa lacrima. Le scurgi sudorile, le stergi miresmele. Te aduni de pe drumuri si incerci sa te confesezi. Unui apropiat. Ei, asta da greseala! Te-a mancat, te scarpina el. Si altii. Tot corul de bocitoare. Pe dupa urechi, in zone putin luminate. Devii subiect. Esti deodata o stire. Un titlu de ziar. Gratuit si pentru toti.
Ai facut nefacutul. Ai crezut ca daca spui, te eliberezi. Dar pacatul a devenit si mai mare, odata ce l-ai pus pe buzele tuturor. Cand ai fost fericit, n-a interesat pe nimeni, dar acum, ca esti posesorul unor regrete, esti vedeta. Te va sti si mama ranitilor. Lacrimile tale sunt sursa de inspiratie pentru altii. Esti balsam pentru suflete triste si obtuze. Si poate asta ar trebui sa te bucure. Ii faci fericiti. Pe ei, judecatorii gesturilor tale, care uita in felul asta de poalele proprii si le vad pe ale tale. E si asta un soi de facere de bine. Le prelungesti agonia prin regretele tale. Le-ai indulci si mai tare viata daca ai mai spune si alte articole, la alte rubrici, ale aceluasi ziar. Tot cu tine in rolul principal. Esti personaj, ziarist, eveniment, act. Dar merita. Ca ei sunt regi. Tu esti plin de negi. Data viitoare cauta sa spui unui neapropiat. Sau mai bine plantelor. Sau mai bine cerului. Sau mai bine nu mai spui nimic, niciunde, niciodata, nimanui!