Sunt si acolo unde n-ar trebui sa fiu

Pentru o ora m-am facut politist. Mi-am luat meseria in seama si am studiat cazul. Cazul meu. Si am incitat cainii sa caute. Adanc si cu simtul raspunderii. Au gasit. Si mai aproape, si mai departe. In locuri unde nici nu credeam ca pot ajunge. Da, mi-am cautat numele pe firul asta neintrerupt al Internetului. Sunt un dalmatian curios, care a simtit mirosul osului aruncat in noadele comunicarii.
Domnule, da, sunt peste tot! In Japonia, in Antarctica, in Oceanul Pacific. Sunt vedeta, sunt o turista a paginilor electronice. Am zeci de ani, putine zile, am caini si pisici, vorbesc esperanto, sunt maritata, nemaritata, rasmaritata. Exist. Respir. Supravietuiesc. Le fac pe toate deodata. Habar n-am cum reusesc. Insa situatia mea a ajuns pe biroul mai-marelui colonel de inspectie. Si el a vazut ce eu omisesem, desi era atat de evident. Si m-a lovit in moalele capului. Nu! Nu eram eu acolo unde crezusem ca ma aflu. El mi-a spus ca sunt alte Laure. Cu alte palarii. Dar stii ce?! Data viitoare ma fac lup. Sa alerg cainii care n-au ce face!