Exces

Mi-am facut bagajul plin de caramizi. Le voi cara in spate si voi mirosi a naftalina. In el am mai indesat si cateva replici invechite, una sau doua amintiri, decolorate de prea multe reluari. Voi lua trenul catre un punct ideal de colectare a deseurilor. Sper sa fie la prima statie. Dupa colt sau in stanga primei intersectii. Si, daca nu, ceva mai departe. Undeva unde sa las desaga azvarlita in drum. Sa o savureze ciorile si sa ii cante greierii. S-o desire pisicile, s-o miroasa cainii, sa vina altcineva sa o care mai departe.
Desaga mea, bagajul meu e zdrentuit de atata beton. As fi vrut sa pun in el iz de roua si parfum de iedera. Dar n-au incaput. Asa c-am pus ce am sadit.
Ea ma trage in jos si-mi indoaie coloana. Stau aplecata de preaplin. Insa eu le-am pus, eu le car. Odata ce voi scapa de ele, voi umple sacul cu seminte. Le voi uda, zi de zi. Sa creasca mari si racoroase. Sa nu-mi mai transpire fruntea. Vreau boboci, frunze patrate si flori de nufar. Toate in desaga mea eco-logica. Nu mai vreau sa umplu atmosfera de praf, ci de verde. Si de bine. Si de altceva. Si…