Am barca mea. Corabia mea cu panze, cu care navighez in tabloul de pe perete. Vaslesc printre porturi pastelate si fac cu mana rechinilor din bumbac. Sunt un om de ciocolata intr-o rama aurie. De acolo pot privi apusurile nostalgice si rasariturile melancolice. Ma legan in hamacul de hartie si multumirea-mi inroseste obrajii. Si plec mai departe. Ma sui pe pensula si desenez alte tarmuri. Zaresc faruri indepartate si le urmez lumina. Am cu mine si un colac de salvare umplut cu alb. La nevoie il azvarl pe perete, ca sa pot parasi lumea artistica. Lumea culorii si a exuberantei. O lume in care poti desena deveniri nereale. Dar acolo nu exista respiratie. Asa ca debarc in primul port si trag aer in piept. E bine si pe un perete. E bine si intr-o rama. Esti insa doar privit, nu si privitor. Te vad altii, dar tu nu te poti vedea. Esti intr-un cadru admirat, dar privirea ti-e nemiscata. Te-ai anchilozat din incheieturi si vrei sa schimbi decorul. Poate cu unul real, in care barca se poate si scufunda. Insa un marinar adevarat simte furtuna dupa o simpla adiere de val. Am barca mea, dar raman ancorata la tarm…
luni, 11 mai 2009
Am!
Am barca mea. Corabia mea cu panze, cu care navighez in tabloul de pe perete. Vaslesc printre porturi pastelate si fac cu mana rechinilor din bumbac. Sunt un om de ciocolata intr-o rama aurie. De acolo pot privi apusurile nostalgice si rasariturile melancolice. Ma legan in hamacul de hartie si multumirea-mi inroseste obrajii. Si plec mai departe. Ma sui pe pensula si desenez alte tarmuri. Zaresc faruri indepartate si le urmez lumina. Am cu mine si un colac de salvare umplut cu alb. La nevoie il azvarl pe perete, ca sa pot parasi lumea artistica. Lumea culorii si a exuberantei. O lume in care poti desena deveniri nereale. Dar acolo nu exista respiratie. Asa ca debarc in primul port si trag aer in piept. E bine si pe un perete. E bine si intr-o rama. Esti insa doar privit, nu si privitor. Te vad altii, dar tu nu te poti vedea. Esti intr-un cadru admirat, dar privirea ti-e nemiscata. Te-ai anchilozat din incheieturi si vrei sa schimbi decorul. Poate cu unul real, in care barca se poate si scufunda. Insa un marinar adevarat simte furtuna dupa o simpla adiere de val. Am barca mea, dar raman ancorata la tarm…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
"E bine şi pe perete. E bine şi-ntr-o ramă. Eşti însă doar privit" - aşa este, faci parte din realitate şi, totodată, realitatea nu-ţi permite să interferezi cu ea...
RăspundețiȘtergeredecat viata asta de tip acvariu mai bine fara... sincer... nu imi doresc o barca pe perete. vreau una adevarata. una in care sa simt toate capriciile vietii. riscurile ei.
RăspundețiȘtergere@danutz: ca bine zici!
RăspundețiȘtergereaaah, ce frumos scrii!
RăspundețiȘtergeremulte din lucrurile despre care vorbesti tu apar des si in gandurile mele, doar ca mie mi'e foarte greu uneori sa le pun pe hartie.
Dar imi face bine sa le citesc la tine.
@lenebarbie: ei, si mie imi face placere sa aud asta!
RăspundețiȘtergereE frumos aici la tine.. Si cum imi lipsesc cuvintele de lauda, pot doar spune ca mai vin.. o sa mai citesc, fiecare cuvintel, chiar daca nu o sa las urme.
RăspundețiȘtergere@naru: foarte bine; te mai astept!
RăspundețiȘtergere