Hai-hui

Azi e duminica? A, nu, e luni! Ca sa vezi! Am pierdut sirul zilelor odata cu vacanta. Deci, DA! Am fost, am vazut, am facut ochii mari. Si nu o data, ci de noo ori. M-am intors si mai gratioasa in ale vazutului. Mare ti-e lumea asta, Doamne! Te uiti si te minunezi. Si iar te uiti, si nu te mai saturi. Si ai sta acolo sa adulmeci frumusetea cu pupilele intinse. Ai vrea sa cuprinzi in lumea ta macar franturi din lumea altora. Ca din ce te plimbi, din aia ai vrea si mai mult. ­­
Case de pitici, canale inguste inundate de biciclete, ziduri vechi, catedrale catolice opulente, incarcate de aur, marmura si catifea visinie, labirinturi de străduţe, muscate in ghivece. Muzee, monumente, magazine si cafenele. Decoruri ca niste cadre perfecte, dintr-un taram pe care nu ai cum sa nu vrei sa-l cuceresti, ca mai apoi sa-l stapanesti in liniste. Esti un strain intr-o tara straina, in orasele unor oameni atat de relaxati si zambitori. Ei fac din vacanta ta un eveniment, si nu o rutina, un cadou, si nu un drept cuvenit.
Vacanta insemna libertatea de a face ce-ti place, de a trai cateva zile altfel, altundeva. Un alt loc, o alta lume. Fara munca, ci doar cu placere. Valoarea timpului pentru relaxare este data tocmai de ruptura de zona cotidiana. Asa ca am profitat din plin. Vacanta mea a fost o alergatura prin locuri necunoscute, manata fiind de o dorinta nebuna de a nu pierde esentialul. In poze am incercat sa colorez dovada unui spatiu (atat de) diferit, ca mai tarziu, atunci cand le voi privi, sa pot preschimba timpul cu momentele de atunci. A fost frumos!