Auzi, pana la urma cum a ramas? Baietii au voie sau nu sa planga? Ca aud si ma intreb. Ma minunez la atata intransigenta. Dudui, care mai de care, suspina cu adresa directa. «Nicio lacrima sa nu vad!», asta au auzit finele mele urechiuse astazi. El, duios de mic si expresiv, suferea si era neconsolat. Ar fi vrut sa se lase prada picaturilor de sensibilitate. Dar si unicul gest care ii mai ramasese, i s-a spulberat. «Esti baiat», a continuat proprietara sentintei, «si nu ai voie sa plangi ca fetitele!». Mi s-au ciulit sprancenele la auzul decretului sus-numit. As fi dorit sa-i var propriul Cod Penal in locuri mai calde. Sa dau cu legile nescrise de bancile scolii si sa iau copilul sa plangem impreuna. Sa ne lingem amandoi ranile. Si nu doar cele imaginare. Ca bietul copil schiopata de necaz ca o creanga i-a stat impotriva. S-a impiedicat si a cazut. Avea dreptul sa il doara, dar fara sa arate lumii. Ca doar e baiat! Si ala cu o mama legiuitoare. Si cu idei fixe si natange. Asa da, asa nu. Ea da, el nu!
joi, 14 mai 2009
Sa plangem impreuna
Auzi, pana la urma cum a ramas? Baietii au voie sau nu sa planga? Ca aud si ma intreb. Ma minunez la atata intransigenta. Dudui, care mai de care, suspina cu adresa directa. «Nicio lacrima sa nu vad!», asta au auzit finele mele urechiuse astazi. El, duios de mic si expresiv, suferea si era neconsolat. Ar fi vrut sa se lase prada picaturilor de sensibilitate. Dar si unicul gest care ii mai ramasese, i s-a spulberat. «Esti baiat», a continuat proprietara sentintei, «si nu ai voie sa plangi ca fetitele!». Mi s-au ciulit sprancenele la auzul decretului sus-numit. As fi dorit sa-i var propriul Cod Penal in locuri mai calde. Sa dau cu legile nescrise de bancile scolii si sa iau copilul sa plangem impreuna. Sa ne lingem amandoi ranile. Si nu doar cele imaginare. Ca bietul copil schiopata de necaz ca o creanga i-a stat impotriva. S-a impiedicat si a cazut. Avea dreptul sa il doara, dar fara sa arate lumii. Ca doar e baiat! Si ala cu o mama legiuitoare. Si cu idei fixe si natange. Asa da, asa nu. Ea da, el nu!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Da, băieţii/bărbaţii au voie să plângă, nu le interzice nimeni. Unii nu vor să verse lacrimi în public pentru că sunt de părere că astfel le este ştirbită bărbăţia. Aiurea - şi asta o spune un bărbat. Sunt momente în care lacrimile sunt chiar necesare, nu trebuie să-ţi faci un obicei din a ţine totul în tine. Of course, nu spune nimeni că trebuie să te transformi în plângăcios, dar nici să tot strângi din dinţi pentru a păstra imaginea de bărbat dur. Dur şi cu suflet de porţelan...
RăspundețiȘtergere@Cristian Lisandru: suflete de portelan... frumos
RăspundețiȘtergereeu vars lacrimi uneori ... pentru ca si ele trebie sa fie libere... fie de ajung pe o palma sau pe o frunza fiecare lacrima isi gaseste locul in natura, nimica nu se pierde.
RăspundețiȘtergereconsider ca indiferent de esti fata sau baiat trebuie sa fii natural pentru ca asa poti trai cel mai frumos..totusi in cazul baietilor ar trebui un plus de retinere de vreo 10%
RăspundețiȘtergereOf... Intr-o seara am gasit un scaun prin intuneric cu fluierul piciorului. Cate lacrimi de durere am varsat! Le-am spus amicilor amuzati ca plang din cauza blondei ce imi daduse papucii.. Acum te intreb, bărbatii plâng sincer?
RăspundețiȘtergere@Invizibilul: nimic nu se pierde, totul se castiga?
RăspundețiȘtergere@d: e interesant procentul de 10%; e o marja matematica la mijloc?!
@S.M.: tu ai gasit scaunul sau el pe tine? sincer fata de cine?! tu, de exemplu, plangeai ca te durea; deci erai sincer; insa fata de ceilalati, ai mintit
chiar si cantecul spune - si baietii plang cateodata. deci, da domne' are baiatul voie sa plang. na! dau eu o ordonanta de urgentza, in care vom permite si baietilor sa planga, cand vor ei, cand simt ei, cand au nevoie. ca nu e nimic rau in asta.
RăspundețiȘtergere