Greva foamei

Sa mananc? Sa nu mananc? Sincer iti spun. Mi-e cam greu cu ambele variante. Voi muri curand de inanitie. Sau de lene. Sau de piaza-rea. Sau de prea multa ploaie. Nici nu mai conteaza. Ma intreb si te intreb: sa incalzesc marmelada sau sa infulec repede niste oase de oaie?! Imi mai trec prin fata ochilor niste graunte de papagal si ceva resturi de varza amara. M-as arunca asupra lor, dar vad un fir de ceapa. Ma gandesc sa-l asortez cu putina maioneza si un gram de nisip. Mi-e insa teama sa nu-mi cada periajul antitartru. Asa ca ma aplec asupra aparatului ce tine rece. La aproape nimic. Ca e aproape gol. E o pestera, in care nici liliecii nu-si lasa puii. Am gasit insa ceva gheata calda si miros de telina. Le pun in calimara si le var in stiloul flamand. Il iau la masa, ii intind o foaie alba, ii pun guma de mestecat alaturi si torn un pahar de lipici. Eu, stiloul si lipsa alimentatiei. E si asta o meserie!