Suntem proprietarii propriilor noastre secrete. Si deseori si ale altora. Secrete cat mai ascunse, secrete care tainuiesc iubiri nemarturisite, greseli absurde sau gesturi discrete. Secretul e secret si prima conditie a puritatii sale e de a nu fi dezvaluit. La nimeni. El trebuie sa ramana la noi in suflet, sa nu devenim partasi la curiozitatile altora. Ramanem astfel prezenti la bucuriile si tristetile celor care ni le-au partajat. Secretele ne incarca pentru ca ne chinuim sa le pastram, ceea ce nu ne face nici mai interesanti, nici mai carismatici, nici mai puternici.Tainele ne indurereaza sau ne tresalta interiorul. Invatam insa sa traim cu ele, in tacere. Un secret impartasit nu mai e secret. El se ruineaza daca e devolat. Si nu avem dreptul sa publicam starile celorlalti, la fel cum noi nu dorim sa etalam puncte din traseele noastre. Avem cu totii o frica de a fi expusi, care ne fragilizeaza, ne face vulnerabili.
Ar trebui sa exista o politie si o securitate a secretelor, iar cei care «incalca legea» sa fie pedepsiti. Sa zaca in intuneric, odata ce nu au stiu sa tina ce era de tinut. Un secret…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu