Gata!

Eu. Tu. Noi. Noi doi.
M-am uitat in ochii tai si am tacut.
Eu taceam pentru ca tu taceai.
Setea ta era setea mea.
Rezistam impreuna.
Aveam in palme lumina vietii.
Plecarea ta insa mi-a ars si ochii si gura si pielea si sufletul.
Am obosit. Ai fost ultima mea durere. Am obosit si am plecat.
Am plecat mult si am ajuns unde nici eu nu mai stiu.
Am mers o zi, o noapte, un an, o viata sau poate doua.
Intre timp bratele mi-au crescut si s-au incolacit in jurul zilelor care au fost.
Ele cauta si acum crengile, clipele pe care noi le-am baut impreuna.
Am continuat sa ma topesc fara vise, cu regrete si fara dorinte,
Dar mai ales fara tine.
Am avut un priveghi lung si trist,
Insa acum am inviat.
M-am ridicat, mi-am scurtat bratele si mi-am luat mainile de pe tine.
M-am imbatat suficient cu amintirea ta.
Gata!

(Fac ce trebuie sa fac. Aduc o mica explicatie celor mai sus scrise, deoarece intrebarile celorlalti ma obliga. Subiectul, fiinta de care eu ma lepad, nu e tatal copilului meu. El are locul lui in dreapta trupului meu si asa va ramane. Trecut, prezent, viitor - suntem impreuna. Deci, gata...)