miercuri, 13 mai 2009

A venit!

De azi sunt un om liber. Zburd. Abund in dorinta si timp pentru orice. Pot sa plimb lacustele si sa topai in baltoace. A venit ea. Mama. E aici. Si e acolo unde ei ii place si mie imi displace. In bucatarie.
Ah, viata! Imi vin pe la nas sunete de cutite ascutite si miros de leacuri. Si soarele parca e mai frumos astazi! E bucuros pentru mine. Ca am. Ceva foarte pretios. Un dar. Un om cu multe maini. Si un milion de inimi. E ea. Sau sunt ele. Ca nu pot sa cred ca o singura fiinta poate face atat de multe. Sigur e un conglomerat de mame intr-una singura. La noapte voi trage cu ochiul la ea in camera sa vad ce se ascunde sub trupul ei plin de energie. Trebuie ca are un secret! Trebuie sa-l aflu! As vrea sa fiu si eu ca ea. Macar un strop. Si nu mereu. Din cand in cand. Si mai vreau sa-i dau si eu. Si mereu. Si cat mai mult. Dar eu nu pot. Ca sunt doar una. Si mica. Iar ea e atat de mare.
Ma voi ridica in varfurile picioarelor sa-i spun macar ca o iubesc. Dar nu! Mai bine chem norii sa-i scrie cu fum. Sau si mai bine voi aseza porumbeii in forma literelor. Dar parca tot nu e suficient. Nimic nu e de-ajuns pentru tot ce ea-mi ofera. Gratis. Mie. Pentru ca e mama. Si ce mama. Cea mai buna mama. Ah, viata!

3 comentarii:

  1. FOARTE FRUMOS TEXT! Cred ca e suficient sa-l citeasca!
    Inclusiv deosebita imagine! Superba, de altfel!
    (http://www.youtube.com/watch?v=l_QWdOToACs)

    RăspundețiȘtergere
  2. vezi ce diferentza intre noi, mamele, si mamele noastre? de ce e asa? de ce noi nu suntem ca ele? mie nu imi iese niciodata sa fiu "un conglomerat" de mame in una singura.

    RăspundețiȘtergere