vineri, 29 mai 2009

Nu! Da!

Asa nu!

Ma intreb de ce exista indivizi anosti si fara umor. Cum pot ei oare sa traiasca pe plaiurile universale daca nu stiu sa se bucure de o anecdota sau sa inventeze un suras?! Sunt plictisiti si blazati, pentru ei insisi. Dar nu le e suficient. Vor ca si ceilalti sa le calce ograda. Urmaresc parca uneori ca tristetea personala sa le fie si altora ora exacta. Mai rau e ca oamenii astia, atat de obositi, sunt parca peste tot. In mijlocul intersectiilor si pe ramurile stravezii. Se ivesc si vlaguiesc pana si o biata furtuna de nisip. Ai vrea sa-i vezi ca zambesc. Unii dintre ei ar avea chiar toate motivele sa o faca. Dar nu se poate. Ei permit zilelor sa fie melodramatice. Exista un motiv de spaima si tristete in fiecare adiere de ploaie. Pai de ce sa vedem albul, hai mai bine sa dam cu negrul in balta! Si balta se face scrum. Si scrumul se imprastie. Si cerul se intuneca. Iar cand e intuneric, nici umorul nu ne mai lumineaza.


Asa da!

Hai sa-ti spun. N-am stiut nici eu mult timp. Dar de ceva timp am realizat. E o fericire sa ai alaturi de tine oameni care stiu sa rada. Fara umorul celorlalti ne-am pietrui obrajii. O gluma buna la timpul ei iti imbujoreaza ziua. Da, domnule. Hai sa ne hlizim! Ca narozii, ca plozii, ca cei din urma oameni. Sa radem cu gura pana la rasarit. Sa ne prinda apusul cu dintii la vedere. Sa radem in toate anotimpurile, de dimineata pana la plus infinit. Sa cantam, sa ne spunem vorbe duioase. Ca un suras n-a facut rau nimanui! Un nesuras sadeste insa lanturi de mirare. Hai sa ne bucuram! Daca stim sa ne cautam bine in interior, gasim si cauze. Daca stam si ne gandim un pic, avem si cu cine. Sa radem in gasca, sa radem unii de altii cu binete. Sa hulim angoasele, sa ne imprietenim cu momentul. E azi, e bine. Maine, mai vedem. Dar hai sa radem!

13 comentarii:

  1. hei!
    ce frumos.
    invitatie la joc, pana una alta. Pentru ca rasul incepe cu un zambet.
    http://blogsipace.wordpress.com/

    in
    a
    n
    a

    RăspundețiȘtergere
  2. @Anonim: Ma bucura ca iti place Zaharul. Sper ca el sa aiba si sare si piper!

    RăspundețiȘtergere
  3. putem rade si cu gura pana la urechi?

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu mereu am fugit de posaci si posomoriti...am nevoie in preajma mea de oameni voiosi si pozitivi!

    RăspundețiȘtergere
  5. Foarte frumoase amândouă povestioarele. "Nici umorul nu ne mai luminează" - bine spus.

    RăspundețiȘtergere
  6. E X T R A O R D I N A R! Doamna, de ce nu scoateti o carte? Rasuciti cuvintele atat de frumos. E o placere sa va citesc! BRAVO!

    RăspundețiȘtergere
  7. @Dorian Duma: putem, putem; mi-au placut textele tale "Cum se înmulțesc râmele" si "Trântor, sinonime și sufixe" :)
    @ina bixade: nu te-am mai vazut de ceva timp pe la mine! stiam eu ca-ti place sa razi;
    @Cristian Lisandru: pai nu-i asa! Să-mi dai de ştire dacă pleci…
    @Anonim: :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Intr-adevar, ar fi minunat sa pot rade cu tot sufetul. Cred ca daca s-ar intampla asta pret de cateva minute, as trece intr-o alta lume, cealalta suna prea restrictiv.
    Un scris frumos, o atitudine fina, multumesc pentru placerea de a le contempla.

    RăspundețiȘtergere
  9. sunt de acord... imi place sa fie veselie... dar este loc de seriozitate chiar si in ras :))

    acum serios, sa nu uitam ca orice clovn are tristetile lui... deci, cu moderatie si umorul si tristetea... cred ca asa ar fi mai potrivit... bineinteles, tristetile tratate cu o nota de umor... :

    RăspundețiȘtergere
  10. @Mihai Bogdan: multumesc :) merci de vizita
    @Garfield: cu alte cuvinte, da; cam asa ar trebui; te mai astept!

    RăspundețiȘtergere
  11. Ei uite ca azi am "cantat" la unison :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Toate ca toate dar mangustele alea sunt de comă! :))

    RăspundețiȘtergere
  13. @Laura: ca de la Laura la Laur(a) :)
    @Robintel: hahhaha; cand am o zi mai proasta, ma uit la ele si ma binedispun

    RăspundețiȘtergere