duminică, 3 mai 2009

Greva foamei

Sa mananc? Sa nu mananc? Sincer iti spun. Mi-e cam greu cu ambele variante. Voi muri curand de inanitie. Sau de lene. Sau de piaza-rea. Sau de prea multa ploaie. Nici nu mai conteaza. Ma intreb si te intreb: sa incalzesc marmelada sau sa infulec repede niste oase de oaie?! Imi mai trec prin fata ochilor niste graunte de papagal si ceva resturi de varza amara. M-as arunca asupra lor, dar vad un fir de ceapa. Ma gandesc sa-l asortez cu putina maioneza si un gram de nisip. Mi-e insa teama sa nu-mi cada periajul antitartru. Asa ca ma aplec asupra aparatului ce tine rece. La aproape nimic. Ca e aproape gol. E o pestera, in care nici liliecii nu-si lasa puii. Am gasit insa ceva gheata calda si miros de telina. Le pun in calimara si le var in stiloul flamand. Il iau la masa, ii intind o foaie alba, ii pun guma de mestecat alaturi si torn un pahar de lipici. Eu, stiloul si lipsa alimentatiei. E si asta o meserie!

22 de comentarii:

  1. sa inteleg, deci, ca nu este cel mai oportun dintre momente pentru a face reclama revistei pentru care lucrez :P

    RăspundețiȘtergere
  2. ca ma parafrazez pe mine insumi (hihi), wer horen will, muss fuhlen ;) do you feel, then?

    www.frozenfoodeurope.com

    p.s. tot nu m-ai scos din ceata in ceea ce te priveste ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. sa mananc, sa nu mananc - asta este intrebarea? pai daca nu mananc o sa imi fie in continuare foame, o sa devin nervoasa, irascibila, usor insuportabila. da, da, d la foame, deah, asa reactioneaza unii. si daca mananc - hmmmm - aici intervine o alta probleme - ce sa mananc si cat, ca mie cand mi-e foame, pai mi-e foame. si daca mananc muuult, ajungem la problema cantarului si iar nu e bine. deci cum ramane - sa mananc, sa nu mananc....

    RăspundețiȘtergere
  4. Laura, îti multumesc. Am deschis usa si am găsit aici o atmosferă plăcută. Te citesc cu mare plăcere.

    RăspundețiȘtergere
  5. Gheaţa cu miros de ţelină, într-adevăr, inspiră! Dar nici oscioarele nu-s de lepădat. De aceea avem o Literatură viguroasă, în pofida altor racile...

    RăspundețiȘtergere
  6. @alin: ceata-i asa de deasa?! n-as fi spus...
    @mona: probleme peste probleme, intrebarile ne mananca viata; noi ce sa mai mancam?!
    @catalin hera: usa ramane deschisa permanent; masa e pusa, vinul in pahare, muzica in surdina
    @vania: gheata ne ingheta foamea; te mai astept la un pahar de vorbe!

    RăspundețiȘtergere
  7. sa inteleg ca ne cunoastem???
    hmm... iarta-mi senilitatea timpurie, atunci si, din mila pentru o minte, pare-se, prea obosita, reactualizeaza-mi, te rog, amintirile :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Foarte interesant ceea ce am citit. Voi reveni cu mare plăcere şi altădată. Felicitări...

    RăspundețiȘtergere
  9. sa ezit, sa nu ezit...

    subscriu la conceptul de fotosfera!!

    RăspundețiȘtergere
  10. Tocmai te-am întâlnit ... o să vin cu plăcere în vizită ...

    RăspundețiȘtergere
  11. @Cristian Lisandru: oricand, usa e deschisa!
    @adina: e bine ca n-ai ezitat!
    @denisia: tocmai ne-am intalnit; te astept!

    RăspundețiȘtergere
  12. Pana sa ne oprim asupra unei decizii clare in privinta oportunitatii servirii mesei, iti multumesc pentru intentia hranirii noastre cu idei flamande :)
    Omuletul tau de sarma este irezistibil, cred ca nu poate fi invins nici de "soldatul de plumb" preschimbat in statuie!

    RăspundețiȘtergere
  13. Cum de nu ti-am descoperit blogul pana acum...

    RăspundețiȘtergere
  14. @pescarusul argintiu: omuletul meu e facut din multe, foarte multe farfoace; si sta, si asteapta sa fie admirat, ca o adevarata statuie
    @generalul: pai nici acum nu e prea tarziu!

    RăspundețiȘtergere
  15. Şi o altă ...reţetă:
    Aşadar, se amestecă bine, bine, până se omogenizează, grăunţele pentru papagal (s-avem verb, mai încolo, când ne-o trebui) cu marmelada (via ÎNGERI CHILUGI, ai lui Dan Verona). Din când în când, câte-un bob de ploaie zăbavă frăgezind racursiul la memorie. După care, oasele din oaia aceea, a Micului Prinţ, se reprimenesc în castelul de nisip al unui gând bun (care n-are timp să reziste-n era vitezelor, dar care trece şi el, ca o boare călătoare, peste-un ochi de liliac, frăgezit de clar-obscurul Peşterii-n scări ), pe care, pentru-al rămâne-n vedere, îl adăpostim sub streaşina cuminte a foii muratei de verze, scăpată din arhitectura tradiţională a sarmalei, dintr-o întâmplare. În care ţelina-şi are partea ei de băgăcioasă-n fiertura fostului cu(i)b de gheaţă.
    La toate acestea, tocată mărunt, dinspre norduri spre vesturile-vestirii, ceapa musai se ocupă cu gustul verdeţurilor de acasă, refrigerabil, dacă vrem să-l pastrăm în cuvinte. Ce apă că-mi vine pe cerul gurii, când bulzul de sentimente-şi primeneşte cătinel, cătinel, sensul sub pana de vişin a noului stilou flamand, ce nu flămânzeşte niciodată, câtă vreme pe buze briza mărilor din privirile lui Sufleţel, cuprinse de foamea definitivă a unui Singur pe lume, dintr-o lume singură ea însăşi, e gata, cu pojghiţa aceea gălbui-roşiatică gudurându-mi chiar ochii!
    Flămândă sau nu, anorexică în mare parte, bulimică doar când şi când, meseria cotidiană, de om, se prelinge printre degetele târzii, ale unui gest aşteptându-şi chemarea la starea fiirii. Sub mâna pricepută a brodeurului universal, care-ntoarce-n flori nerambursabile de lotus orice, oricând.

    RăspundețiȘtergere
  16. @Laura Ion: si, da, o cu totul alta reteta; am sentimentul ca vom ramane insa in continuare flamanzi...

    RăspundețiȘtergere
  17. indiferent ce nu mananci , ai grija sa te speli pe maini !

    RăspundețiȘtergere
  18. Dacă TREBUIE să arătăm ca generalissimul richitizat (din foto), nici nu trebuie să fim altfel, însă foamea va trece pe lângă noi, numărând din doi în doi, pe noi întotdeauna .. sărindu-ne, întrucât nu ne mai e. Foame!

    RăspundețiȘtergere
  19. @mihnea chirila: uf, bine ca mi-ai amintit!
    @Laura Ion: vorbind de foame, acum chiar mi s-a facut sete!

    RăspundețiȘtergere
  20. cura cu scris, asa-i?
    pentru dezintoxicarea celor care inghit gogosi si saturarea celor carora le place sa despice legatura de ceapa-n patru.
    nu uita ca limbajul trebuie pus de dinainte la calit. si niste sare de lamaie face comentariile mai acide.
    bon appetit!

    RăspundețiȘtergere