luni, 1 iunie 2009

Acolo sus

Cum crezi ca ma simt eu cand tu esti sus? Ma privesti cu dezinteres. Te uiti in firele mele de par. Eu sunt buturuga, tu esti carul. Eu am tocuri, tu n-ai. Si totusi esti atat departe. In vazduh. Ma domini, ma predomini. Esti mare si tare. Ai in plus fata de mine multi centimetri. Eu ma agat de bara autobuzului si imi intind varfurile picioarelor, tu stai relaxat, tinandu-te in doua degete. Doar asa ca sa-mi faci mie in ciuda. Dar stii ce? Am sa las si tocurile si am sa vin in papuci. Sa fiu si mai si. Sa te vad si mai plin de inaltimea ta. Sunt eu oarecum mica, dar am orgoliu. Si ala e mare. Mai mare decat inaltimea ta. Si mai am ceva mare. Care sta bine ascuns. Dar nu vreau sa ti-l dezvalui. Cauta-l cu privirea. Cobora-te la inaltimea mea. Stai in genunchi, cu mainile in nisip. Sa-ti admir si eu cerul instelat. Il vezi ce mare e! Arata ora exacta. Ceasul meu e mare, cocoasa ta e mica. Cum te simti?
Publicat de la

4 comentarii:

  1. Cristian Lisandru31 mai 2009 la 03:21

    Excelent pasajul în care spui că vei abandona tocurile şi vei merge în papuci...

    RăspundețiȘtergere
  2. LZ31 mai 2009 la 12:44

    @Cristian Lisandru: m-am si conformat :)

    RăspundețiȘtergere
  3. pescarusul argintiu2 iunie 2009 la 13:38

    Minunata prelegere despre fateta unei realitati, in care buturuga mica rastoarna carul mare!
    Cum trebuie sa se fi simtit carul stand in genunchi si mirosind nisipul?
    Un mare bobarnac dat arogantei, infatuarii si suficientei!

    RăspundețiȘtergere
  4. LZ2 iunie 2009 la 15:12

    @pescarusul argintiu: ei, n-a simtit nimic; are pielea de carton

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)