Hai sa ne avem ca fratii

Da, zic si eu. Sa ne avem. Dar de ce ca fratii? De ce nu ca vecinii, ca furnicile, ca pasarile cerului?! De unde si pana unde expresia cu pricina? In fine. Am incercat sa ma linistesc, spunandu-mi ca a fost odata cineva care a avut un frate omenos. Insa curiozitatea mi-a dat branci. Bun!, zic. Pai hai sa-l caut pe domnul inventiv, ca sa dea cu subsemnatul intrebarilor mele. Asa ca i-am scris telegrame, i-am trimis dulceata si un pachet de margaritare. Fire rabdatoare, am asteptat ceva vreme sa-mi raspunda. Intre timp i-am scris si primarului, dar si locotenentului de la capatul strazii. Am intrebat in stanga, dar mai ales in dreapta. Nimeni n-a stiut sa-mi spuna. Nastrusnica cum sunt, am zabovit ceva vreme si prin casele catorva ispravi filozofi. Nici macar ei nu m-au dumirit. Asa incat sunt mai decisa ca niciodata sa intervin asupra istoriei. Propun o propunere. Ce-ar fi sa ne avem ca ursii panda?!