Tuna si fulgera

Multi stropi care se preling pe stele. Asa e acum la mine. Cerul se disputa cu norii. Cred ca e ceva deranj in paradis. Am scos degraba aparatul de fotografiat, ca sa prind de coada fulgerul, care se hlizea la mine. Am crezut ca il voi impresiona cu blitzul meu. Dar s-a facut mic si s-a retras in carapace. “Sunt timid”, mi-a tunat si strafulgerat.
Atunci am realizat istorisirea. Desi rage ca un leu, e sfios in fata concretului. L-am privit in cer si i-am vazut coloana vertebrala. Am aflat ca el, fulgerul auriu, tranteste cu dintii de soare, in graba lui catre terenul de joaca. Tot el, fulgerul atat de auriu, se aprinde si se stinge in aceeasi rapsodie. Arde si suspina cerul de atatia stropi cu picioare scurte. Ploaia strica treaba. Pai nu era mai bine sa tune cu raze de soare?