Blogosfera, fotosfera, scriitosfera sau parintosfera - prea putin important. Este doar o pagina dintr-un caiet de idei, de exercitii pentru acasa, care poate fi apoi privit si comentat. Da' nu de dat cu biciul !
luni, 1 iunie 2009
Acolo sus
Cum crezi ca ma simt eu cand tu esti sus? Ma privesti cu dezinteres. Te uiti in firele mele de par. Eu sunt buturuga, tu esti carul. Eu am tocuri, tu n-ai. Si totusi esti atat departe. In vazduh. Ma domini, ma predomini. Esti mare si tare. Ai in plus fata de mine multi centimetri. Eu ma agat de bara autobuzului si imi intind varfurile picioarelor, tu stai relaxat, tinandu-te in doua degete. Doar asa ca sa-mi faci mie in ciuda. Dar stii ce? Am sa las si tocurile si am sa vin in papuci. Sa fiu si mai si. Sa te vad si mai plin de inaltimea ta. Sunt eu oarecum mica, dar am orgoliu. Si ala e mare. Mai mare decat inaltimea ta. Si mai am ceva mare. Care sta bine ascuns. Dar nu vreau sa ti-l dezvalui. Cauta-l cu privirea. Cobora-te la inaltimea mea. Stai in genunchi, cu mainile in nisip. Sa-ti admir si eu cerul instelat. Il vezi ce mare e! Arata ora exacta. Ceasul meu e mare, cocoasa ta e mica. Cum te simti?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Excelent pasajul în care spui că vei abandona tocurile şi vei merge în papuci...
RăspundețiȘtergere@Cristian Lisandru: m-am si conformat :)
RăspundețiȘtergereMinunata prelegere despre fateta unei realitati, in care buturuga mica rastoarna carul mare!
RăspundețiȘtergereCum trebuie sa se fi simtit carul stand in genunchi si mirosind nisipul?
Un mare bobarnac dat arogantei, infatuarii si suficientei!
@pescarusul argintiu: ei, n-a simtit nimic; are pielea de carton
RăspundețiȘtergere