Vreo 5 minute m-am luptat si anume cu un mar. Galben si rotofei cum era, m-am aruncat asupra lui ca vulpea asupra pradei. Nu i-am lasat nici cel mai mic ungher prin care ar fi putut scapa. Si crant! Prima muscatura. Crant!, si a doua muscatura. Hm, zic, dar e cam acru. E chiar acru-acru. M-am uitat la el si el la mine. Parca-mi cerea indurare aceasta creatura cojoasa.
A incercat sa se gudure pe langa mine, miscand din codita si balansandu-si samburii maronii. Mi-am clatit insa gura cu apa si am luat-o de la capat. Azi nu ofer salvare nici macar unui mar. M-am strambat, m-am schimonosit in toate felurile. Dar i-am venit de hac. Sunt atat de mandra de realizarea mea, incat stomacul tropaie si el de fericire. Chiar si patul m-a primit calduros in sanul lui. Mi-am tras perna peste urechi, patura peste picioare si medicamentele aproape. E bine sa ai vointa. Dar e si mai bine sa nu te doara burta! Mai bine mancam castane!
De la primul tău cranţ mi s-a făcut poftă de un măr. Acum citesc şi fac şi eu cranţ!
RăspundețiȘtergereLaura, multumesc! Inventarul acelor cuvinte este un mesaj cifrat. Ma bucur insa, ca si fara sa ai codul ai vazut ceva frumos in el. Vezi departe...keep walking....
RăspundețiȘtergeremishto descriere! :D
RăspundețiȘtergere