Jocul de artificii. Culori, splendoare, sclipiri si buchete de lumina. Un curcubeu dedicat cerului si ochilor. O arta a frumusetii inventata ca un carnaval al meteoritilor si al stelor artificiale. Le privim si ne delectam cu ele. Miscarile lor sunt atat de elegante si de iscusite. Insa nu orice privire le poate strapunge. Sunt ochi atat de inchisi, incat nu le pot decat auzi povestea. In cazul lor, a celor inchisi in lumina oarba, culoarea se stinge in exterior. Pentru ei raman doar senzatiile si emotiile resimtite din agitatia celorlalti.
N-ai cum sa nu vibrezi la nedreptate! De ce tu poti vedea si ei nu?! Orbirea pipaie continuu existenta, pe cand noi trecem deseori pe langa ea. Niciodata nu o sa putem intelegem pana la capat esenta experientei altuia. Nici intensitatea bucuriei, nici a suferintei. Sunt insa situatii cand imaginatia recupereaza cate ceva. Atunci cand incerci sa te pui in locul celorlalti ochi care nu pot fi deschisi. Atunci cand te simti parca vinovat pentru neputinta lor.
Traim in lumi diferite, in care explicatiile sunt insuficiente. Este adevarat ca viata este facuta din atat de multe culori, cu atat de infinite nuante. Sunt insa momente cand totul se reduce doar la alb si negru. A vedea sau a nu vedea. Si atunci taci. Si inchizi ochii. Si doar asculti. Asa cum fac si ei. Un atat de trist joc de artificii…
Uf! Da. Laura inca o data ai aratat ca poti scrie cu atat de mult umor, insa in acelasi timp, si atat de profund si adevarat.
RăspundețiȘtergereImi place poza foarte mult. E o lumanare care e stinsa de o picatura de apa. Foarte bine aleasa.
alb si negru, transparent si opac, aici si dincolo :)
RăspundețiȘtergere@Anonim: :)
RăspundețiȘtergere@pantacruel: nu stiu ce sa-ti raspund! realitatea textului de mai sus ma intristeaza foarte tare; un orb printre vazatori, un orb "privind" jocul de artificii prin puterea cuvintelor
N-ai de unde sa stii, poate el l-a simtit cel mai puternic. Poate el s-a bucurat cel mai mult.
RăspundețiȘtergerehttp://rezumat.blogspot.com/2009/03/orb.html
@Bogdan, asta spune un om care poate vedea; ce a simtit el nu pot sa stiu, tot asa cum nici el nu poate stii ce am vazut eu; emotiile sunt ascunse in interior; sunt lumi diferite care nu pot fi comparate
RăspundețiȘtergerebine te-am regasit:) dupa o mica absenta revin pe blogul tau si citesc textul de mai sus. emotionant, l-am citit o data si inca o data, si inca l-as citi, dar tristetea ma apasa si ma face sa "dau" pagina. sunt lumi diferite cele in care traim, atat de diferite incat nici macar nu vreau sa imi imaginez lumea lor. e trist si e nedrept. :(
RăspundețiȘtergere@Mona: hei, sa stii ca mi-ai lipsit! bine te-ai intors!
RăspundețiȘtergere