Le vad stand laolalta. In perechi de cate doua sau in grupuri inegale. Chicotesc, isi dau coate, admira si isi dau cu parerea. Cotofane si randunele instelate. Cu gratia vorbirii stiu tot ce zboara in roiul din dotare. Au aripioarele largi si surveiaza intreaga suprafata. Daca vrei sa afli noutati, le intrebi pe ele, femeile. Si unde altundeva?! In parc, la piata, pe aleea din fata blocului, la coada la bomboane. Au urechi multe si rasfirate. Nu se poate sa nu te impresioneze memoria de care dispun! Cum domnule sa tii minte atat de mult, in atat de mare detaliu?! Ma apuca suspinul cand le vad. Ca nu-i putin lucru sa pui pe toata lumea la curent. Stii vorba aia: «Iti spun, dar sa ramana intre noi!». Ei!, o ador. Mai ales ca mi se spune fara ca eu sa vreau asta. Mi se vara frumos pe gat informatia. Si nu doar mie. Si colegelor de banca. Ca daca e ceva secret, trebuie impartasit cu toata lumea. Ca ele, femeile, sunt generoase. Stiu si impart cu toata lumea. Azi m-au durut urechile de atata intimitate! Mi-am luat pasii la plimbare si m-am aruncat cu privirea in zare. Maine ma duc la golf, sa vad cum sta treaba cu bondarii si cocorii viteji. Ce mi-or auzi urechile?!
miercuri, 3 iunie 2009
Albinute ciripitoare
Le vad stand laolalta. In perechi de cate doua sau in grupuri inegale. Chicotesc, isi dau coate, admira si isi dau cu parerea. Cotofane si randunele instelate. Cu gratia vorbirii stiu tot ce zboara in roiul din dotare. Au aripioarele largi si surveiaza intreaga suprafata. Daca vrei sa afli noutati, le intrebi pe ele, femeile. Si unde altundeva?! In parc, la piata, pe aleea din fata blocului, la coada la bomboane. Au urechi multe si rasfirate. Nu se poate sa nu te impresioneze memoria de care dispun! Cum domnule sa tii minte atat de mult, in atat de mare detaliu?! Ma apuca suspinul cand le vad. Ca nu-i putin lucru sa pui pe toata lumea la curent. Stii vorba aia: «Iti spun, dar sa ramana intre noi!». Ei!, o ador. Mai ales ca mi se spune fara ca eu sa vreau asta. Mi se vara frumos pe gat informatia. Si nu doar mie. Si colegelor de banca. Ca daca e ceva secret, trebuie impartasit cu toata lumea. Ca ele, femeile, sunt generoase. Stiu si impart cu toata lumea. Azi m-au durut urechile de atata intimitate! Mi-am luat pasii la plimbare si m-am aruncat cu privirea in zare. Maine ma duc la golf, sa vad cum sta treaba cu bondarii si cocorii viteji. Ce mi-or auzi urechile?!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Mi-a plăcut cum ai spus că te-au durut urechile de atâta intimitate...
RăspundețiȘtergereStiu ca ai scris la o revista cand erai in Romania. Poti sa-mi spui unde, mai exact?
RăspundețiȘtergereImi place foarte mult cum scrii
Scuze pentru off-topic: Raspunsul este da :-) Nu ti-am raspuns pe blogul meu pentru ca ar fi fost prea personal; nu ti-am gasit adresa de e-mail sa-ti raspund direct; i-am scris dragei de Mihaela, ca tot e ziua ei, si am rugat-o sa-ti spunea ea; pe urma mi-am dat seama ca pot sa-ti raspund si direct, aici.
RăspundețiȘtergere@Pinocchi0: merci pentru raspuns; ce mica e lumea asta mare!
RăspundețiȘtergereda, da, da! confirm! personajele feminine sint intr-adevar povestitoare neintrecute!
RăspundețiȘtergeream tras alaltaieri, indiscret, cu urechea la convorbirea locatarilor cutiei noastre de posta, o familie de pitigoi cumsecade, acum la al doilea rind de pui pe anul asta. ea, saraca, il tragea de limba: despre mierla din tisa vecinului, despre vrabia cu cuib in carpenul tuns din fata blocului, despre cioara din plopul de linga iaz... pina cind, sastisita sa-i tot traga ciripitul din cioc, i-a spus barbatusului: "auzi, stii ceva? ultimul carabus era cu elitre argintii, teribil de indigest. ia adu-mi niste viermi fragezi din salcimul din centru!".
am tusit cu discretie (!) si pitigoiul si-a luat zborul.
@Gingav: pai da! nu te pui cu ciripitul din dotare! zarva si dans in jurul lor; te mai miri ca-si iau zborul pana si pitigoii...
RăspundețiȘtergere