Nu prea e frumos!

Nu prea e frumos. Radem, glumim. Dar e nasol. Pe bune. Doare. Sfasietor. O fi varsta?! O fi situatia?! Nu stiu. Dar as da regatul meu pentru o zi calduroasa, in care sa poti sta linistit pe o banca si admira ursul carpatin.
Ma asez, caut, chem, suport. Orice este prea putin. Ma apasa acolo unde poate si el. Pe nerv. Tare. Si ma cotonogeste de-mi sar turturii. Ii pun muzica, ii dau miere, ii mangai crestetul imaginar… dar cred ca n-are nici el incotro. Pare si el strans cu usa. Presat, bietul de el. El print, eu nitel cersetor. Vreau un pic de nedurere! Vreau sa ma intind in padurea adormita, sa-mi cante cei 7 pitici si sa fiu inconjurata de Bambi si iepuri blanosi. Printul sa vina si el cand o vrea, cand o putea. L-as astepta in tacere. Cuminte. Adormita. Iertatoare. Pana atunci insa bandajez clepsidra, inchid ochii, sting lumina, strig somnul, sssssss…