Stai cucoana in banca ta linistita! Nu te-am intrebat nimic. Nu te-am chemat mai aproape sa-ti soptesc nimic la ureche. Vezi-ti d-ale tale! Eu sunt ocupata, chiar daca nu pare. Ma grabesc si atunci cand bat incet din aripi.
Vin si eu ca tot omul agitat in pragul usii atat de personale si atunci ma prinzi. De aripa ingrijorata. Si nu ma mai lasi un timp. Imi sorbi o ora. Doua. Tu vorbesti, eu ascult. La inceput fara interes, mai apoi cu stupoare. Sfarsesc tremurand de nerabdare sa-ti trantesc cu la revederele in mot. Nu stiu ce te face sa crezi ca pe mine chiar ma intereseaza ce-mi tot indrugi. Saptamana trecuta mi-ai pus aceeasi melodie nedansanta. Azi ai venit cu acelasi slagar balbait.
Pufffff , zic! Ma uit la ea, ea se uita inca in memorie ca sa nu cumva sa-i scape vreun subiect neatins. Si iar o privesc si ma vestejesc la adierea unui gand. Sunt multe toamne care ne despart. Sunt si mai multe legende personale care ne taie calea. Insa desi epuizarea-mi ajunsese la culmea furiei interioare, am gasit pentru scurt timp piatra filozofala. Si m-am oglindit in ea. Devenirea-mi parea deodata atat de ireversibila si usor ridicola. «Sa avem preocupari la batranete», mi-am soptit. «Sa pedalam in ritmuri latine si sa mesterim in sali de spectacole. Sa pleostim timpul liber si plictiseala de pereti". Ca dansul asta intre dorinta ei imbatranita si fuga mea naiva m-a alarmat! Hai cu tineretea! Si, da, data viitoare cand te vad... ocoleste-ma!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu