Domnule, una si cu una fac milioane de pofte. Au trecut lunile, s-au adunat dorintele. Nu mari, ci chiar modeste. O modestie sora cu nevoia. Ah, merdenele ale studentiei mele! Parca si acum va simt parfumul melancolic.
O merdenea ca o pata de culoare fara prea multe miresme. Da, zic, o fi, dar nevoile-mi sunt nedisciplinate. Orice as face, oricat le-as imbiba cu arome locale, nimic nu le reduce la tacere. Sunt incapatanate si infidele. Le-am dat tot ce au vrut. Le-am dragalit si le-am infundat cautarile. Le-am cumparat chiar linistea aparenta cu pretul altor aventuri gastronomice. In van. Ca o flasneta incapatanata care nu se dezleaga de evantaiul amintirilor, aburii flamanzi ai poftei nebune imi incretesc gusturile. Iar poftele, saracele, imi ametesc si mai tare trupul fragezit.
Deci, da, o merdenea as
