Natura vie

Supravietuire

Most Bizarre World Of Shoes

Am gasit! Nu le-a placut!

Desi oboseala ma trantea cu nasul de pamant, nu m-am lasat tradata de simtiri atat de umane. Voiam ceva ce era mai presus de aglomeratia urbana. Voiam ceva anume. Ravneam la ce n-aveam. Si asta pana in clipa in care am aflat ca ei sunt aproape de mine. La doar o ora de mers rapid. Dar ce mai conta distanta?! Le simteam déjà mirosul. Aroma lor imi dadea tarcoale. Gandurile imi erau alungate de la munca platita. DA, strig lumii intregi, am gasit pufuleti la Paris! O revolutie a bucuriei. Pufuletii copilariei mele agitate. Le goût du bien-être! I-am insfacat cu fericirea unui copil rasfatat de viata si cu o dorinta flamanda. Aroma lor mi-a imbatat oasele plapande.

A doua zi, ma prezint in fata mai marilor colegi. Mandra ca un paun imi inaltam penele colorate de gustul regasirii, asemenea imparateselor si printeselor romane. Scot punga din geanta mare si greoaie, tot asa cum un magician isi prezinta reteta succesului. Iau iepurele de urechi… pardon, pufuletii de aripioara, si ma falesc cu ei si binefacerile lor gustative. Iar ei, francezii delicati si adorabili, ma privesc si incearca sa desluseasca misterul. Fiecare serveste pe rand cate una bucata de pufulet. «Doar unul?!», zic eu uimita, «dar trebuie sa luati mai multi!». Era insa doar 9 dimineata, iar omul respectabil si fin nu combina croasantul proaspat cu pufuletele industrial. «Merci, il voi gusta mai tarziu, acum e prea devreme pentru ceva sarat!». Eram aproape coplesita de uimire. Infumurarea princiara care-mi zbatea orizontul mi-a fost imbracata cu dezamagirea faptului concret.

Trista, dar increzatoarea totusi in puterea magica a pungutei pufoase, asteptam cu infrigurare venirea orei Z. Ora degustarii “fructului” neoprit. A pufuletului mic si atat de sarat. Dar, vai! Mai bine le duceam o Eugenie… caci DA, NU le-au placut. Mamaliga expandata le-a lipit prea tare cerul gurii. Le-a sarat dupa-amiaza si alungat dorinta de a mai incerca si altadata. N-am inteles nimic. Mi-am luat pufuletii in brate, pasii la alergat si am iesit la aer. Trebuia sa alung neintelerea gusturilor. Care chiar daca nu se discuta sunt totusi uneori prea curioase. Cum domnule sa nu-ti placa pufuletii??!!

Andrei Plesu

"Harnicia e un lucru bun. Dar daca devine – ceea ce se intampla des in lumea de azi – febrilitate oarba, activitate neintrerupta, obsesie a eficientei, harnicia devine un viciu. Neinsotita de ragazuri inteligente, de reflexivitate, de umor, harnicia ajunge o pacoste. Nu cunosc nimic mai exasperant decat harnicia cate unui prost."

"Mentor poate sa-ti fie o carte care te marcheaza definitiv, o calatorie, o intamplare de viata."

"Romania - o tara unica, la fel de fermecatoare, pe cat este de imposibila."

Urme

Decupaj