laura zaharia

Natura vie

2010-10-11T13:04:00.000-07:00

Supravietuire

2010-10-11T13:00:00.000-07:00

Most Bizarre World Of Shoes

2010-09-27T14:06:00.001-07:00

Am gasit! Nu le-a placut!

2010-09-25T13:02:00.000-07:00

Desi oboseala ma trantea cu nasul de pamant, nu m-am lasat tradata de simtiri atat de umane. Voiam ceva ce era mai presus de aglomeratia urbana. Voiam ceva anume. Ravneam la ce n-aveam. Si asta pana in clipa in care am aflat ca ei sunt aproape de mine. La doar o ora de mers rapid. Dar ce mai conta distanta?! Le simteam déjà mirosul. Aroma lor imi dadea tarcoale. Gandurile imi erau alungate de la munca platita. DA, strig lumii intregi, am gasit pufuleti la Paris! O revolutie a bucuriei. Pufuletii copilariei mele agitate. Le goût du bien-être! I-am insfacat cu fericirea unui copil rasfatat de viata si cu o dorinta flamanda. Aroma lor mi-a imbatat oasele plapande.

A doua zi, ma prezint in fata mai marilor colegi. Mandra ca un paun imi inaltam penele colorate de gustul regasirii, asemenea imparateselor si printeselor romane. Scot punga din geanta mare si greoaie, tot asa cum un magician isi prezinta reteta succesului. Iau iepurele de urechi… pardon, pufuletii de aripioara, si ma falesc cu ei si binefacerile lor gustative. Iar ei, francezii delicati si adorabili, ma privesc si incearca sa desluseasca misterul. Fiecare serveste pe rand cate una bucata de pufulet. «Doar unul?!», zic eu uimita, «dar trebuie sa luati mai multi!». Era insa doar 9 dimineata, iar omul respectabil si fin nu combina croasantul proaspat cu pufuletele industrial. «Merci, il voi gusta mai tarziu, acum e prea devreme pentru ceva sarat!». Eram aproape coplesita de uimire. Infumurarea princiara care-mi zbatea orizontul mi-a fost imbracata cu dezamagirea faptului concret.

Trista, dar increzatoarea totusi in puterea magica a pungutei pufoase, asteptam cu infrigurare venirea orei Z. Ora degustarii “fructului” neoprit. A pufuletului mic si atat de sarat. Dar, vai! Mai bine le duceam o Eugenie… caci DA, NU le-au placut. Mamaliga expandata le-a lipit prea tare cerul gurii. Le-a sarat dupa-amiaza si alungat dorinta de a mai incerca si altadata. N-am inteles nimic. Mi-am luat pufuletii in brate, pasii la alergat si am iesit la aer. Trebuia sa alung neintelerea gusturilor. Care chiar daca nu se discuta sunt totusi uneori prea curioase. Cum domnule sa nu-ti placa pufuletii??!!

Andrei Plesu

2010-09-06T08:07:00.000-07:00

"Harnicia e un lucru bun. Dar daca devine – ceea ce se intampla des in lumea de azi – febrilitate oarba, activitate neintrerupta, obsesie a eficientei, harnicia devine un viciu. Neinsotita de ragazuri inteligente, de reflexivitate, de umor, harnicia ajunge o pacoste. Nu cunosc nimic mai exasperant decat harnicia cate unui prost."

"Mentor poate sa-ti fie o carte care te marcheaza definitiv, o calatorie, o intamplare de viata."

"Romania - o tara unica, la fel de fermecatoare, pe cat este de imposibila."

Urme

2010-09-01T13:09:00.000-07:00

Decupaj

2010-09-01T13:08:00.000-07:00

Asa arata gingasia!

2010-08-21T12:40:00.000-07:00

Le monde

2010-08-16T12:41:00.000-07:00

A venit!

2010-05-03T07:17:00.000-07:00

Iti simt corpul trepidand. De frig? De teama? Nici eu nu mai stiu. Asist la defilarea zilnica a unui suflet din ce in ce mai pregatit sa iasa. Parca isi face curaj zi de zi. Ii intrevad emotia si nerabdarea in starea lui, care devine si starea mea. Suntem doi intr-unul. Trup in trup. E o intelegere tacita care isi urmeaza drumul lunilor grele. Ne avem unul pe altul, legati printr-o dependenta calda...
Si a venit vremea! Si i-am vazut aripioarele cele mai transparente. I-am simtit pulsul nerabdarii. I-am auzit strigatul. E el! Bine ai venit, crai al mesei rotunde!
Esti atat de mic si totusi parca deloc fragil. Imi pari pregatit sa-mi incalzesti bratele plapande dupa atata asteptare. Esti aici, ca si cum ai fi fost prezent tot timpul. Cred ca ne stiam, fara sa ne fi vorbit. Te privesc si aflu ca sufletul poate ascunde atat de multa daruire, inca nu mai poti simti bataia vantului. Ochii tai ma scalda in bucuria de a te legana. Credeam ca nu mai pot. Ca nu mai pot iubi inca o data. Ca daruisem tot ce as fi putut detine. Dar cum as putea sa pasesc altfel decat adulmecandu-te? Te ador! Iti simt respiratia si stiu ca suntem impreuna. La drum!

Plutire

2010-02-18T00:04:00.000-08:00

Star Wars?

2010-02-09T04:42:00.000-08:00

In sfarsit l-am vazut. Sau macar am incercat. Ca prea se vorbea in toate cercurile inalte si eu nu pricepeam o iota. Mi-am luat inima in dinti si m-am avantat in timp, intr-o galaxie indepartata...

M-am imbarcat mental intr-o nava blindata cu lasere, sabii luminoase si insi dubiosi. Am intrat cu sufletul in cel mai salbatic razboi spatial al timpurilor viitoare. Stelele aveau sa se bata intre ele. Cu razboinici ai luminii. Si uite asa i-am cunoscut pe Luke Skywalker, Obi-Wan Kenobi, excesiv inteleptul Yoda si zburdalnicii roboti R2-D2 si 3-CPO. Si printre toti haiducii astia bataiosi, am intrezarit si o printesa nevinovata. Cu ea am avut o legatura speciala. Pana a murit, biata de ea. Cel mai trist a fost cand i-au luat copiii. Mi s-a rupt inima. In fine, asta-i viata.

In rest, efecte mult prea speciale pentru ochiul meu atat de neavizat. N-am inteles prea bine de ce maestrul Yoda, care avea o dotare intelectuala rarisima, vorbea intr-o engleza inversata. Daca tot era atat de destept, in 800 de ani de ce nu reusise sa-si puna la punct vorbirea? Ma rog, nu e treaba mea.
Si cum am o natura sensibila, cavalerii Jedi m-au impresionat. ”Aia barbati, domnule”, mi-am spus. Apoi am inceput sa ridic din sprancene. Dar de ce daca erau atat de multi si fara de astampar, uratii aia din armata clonelor ii bateau de-i stingeau? Si mai e ceva. Erau saracii alesi de mici sa fie cavaleri, fara a fi intrebati. Pai si cu liberul arbitru cum ramane?! Iti rupeau inima, bietii de ei. Tarati in lupta si obligati sa renunte la toate placerile personale. Nasol!

Poate ca n-am prins eu firul Ariadnei. Cred ca atunci cand m-a luat somnul, sfarsitul abia incepea. Avea sa se nasca DARTH VADER. Razboiul pare ca a mers mai departe si fara ca eu sa fiu de fata.
Sincer, galaxia stelelor batause este mult prea indepartata pentru mintea mea, iar razboiul clonelor mult prea dur pentru inima mea feminina. Data viitoare o sa caut pacea. Forta sa fie cu mine!

Visul marului de aur

2010-02-05T01:06:00.000-08:00

L-am vazut si m-am aruncat asupra lui. Cat imi parea de inimos! Ruginiu, copt, cu forme aproape manechinice, un exemplar ce revaliza idealul. Marul cel mai mar. Cu un curaj nebun, l-am apucat de crestet. Si nu oricum. Zdravan. I-am dat cu putina apa in obrajori, i-am mangaiat coaja atat de fina si i-am descantat savoarea. Cu ce placere! Ii simteam si lui bucuria de a respira.

Isi plimba codita zurlie dintr-o parte in alta si-mi zambea din coltul semintelor. «Hai, infruptate-te!», imi soptea cu ochisorii lui azurii. Nu aveai cum sa-i rezisti. Nici chiar eu, Praslea cea voinica si marinimoasa.

Dintr-o data, ma aflam in curtea marului cel mai pretios, fara niciun imparat prin preajma, care sa-l strajuiasca. Parea ceva atat de sensibil vazului, ca vorbele sale neauzite iti razbateau chiar si mintea cea mai intunecata. El era acolo pentru mine. Nu-l puteam ignora. Nu avea decat sa-mi mangaie placerea degustarii. Doar n-aveam sa fiu o Alba ca Zapada pacalita de aparente! Ea fusese atat de naiva, de se lasase inselata de o baba cocosata!

Asa ca am pandit miezul noptii. Am asteptat neinarmata, doar cu sfiala de partea mea. N-aveam nici tepuse, nici arc, nici sageti. Dorinta zapacita imi topaia de bucurie. Aveam sa fiu stapana marului de aur. Brusc, mi-am luat lumea in cap si l-am strans in pumnul cel fara de vlaga. Si am gustat prima bucatica de carne fructoasa. Dar, ah! Era otravit. Si viermanos. Si caraghios de amar! Otrava imi invada iute simtamintele, asemenea unei pantere flamande.

M-am dezmeticit din lentoarea mintii mele aiurite. Marul-zmeu imi cucerise suflul si imi taiase aspiratiile. Am cazut in genunchi, ca o Afrodita alterata de neastampar. Devenisem sclava razboiului troian. Nici Homer cel pretios n-ar fi putut sa ma rescrie! Eram mistuita. De un atat de necopt mar! O clipa m-am gandit ca poate Petre Ispirescu ar fi fost mai inspirat cu sansa mea. Insa otrava era atat de puternica, incat ma contamina fara ca eu sa mai pot astepta vreun raspuns.

Orgoliu-mi era infrant. Chiar si legea gravitatiei imi era potrivnica. De ce Newton reusise sa se foloseasca de inspiratia unui mar ca sa afle mecanica cereasca, fara ca sa fie zdrobit de otrava lui?! De ce eu a trebuit sa ma imbat cu zeama pietruita?! Deodata incepuse sa-mi fie clar ca lumina lunii ce strabate crengile copacilor. Marul, cel de un aur aparent, voia sa-mi poarte sambetele negre. «Ca si Evei!», mi-am spus. Si totusi de ce Adam nu intervenise? Era barbatul ei. Ea ii indulcise trecerea zilelor atata amar de timp! Dar ce mai conta! Marul isi facuse efectul. Distrugator.

Cazuta in dizgratia cerului, abandonata de regii sortii, m-am trezit la realitate. Viata e un infinit compot de mere. Si s-a facut lumina...

Nu prea e frumos!

2010-02-02T02:24:00.000-08:00

Nu prea e frumos. Radem, glumim. Dar e nasol. Pe bune. Doare. Sfasietor. O fi varsta?! O fi situatia?! Nu stiu. Dar as da regatul meu pentru o zi calduroasa, in care sa poti sta linistit pe o banca si admira ursul carpatin.
Ma asez, caut, chem, suport. Orice este prea putin. Ma apasa acolo unde poate si el. Pe nerv. Tare. Si ma cotonogeste de-mi sar turturii. Ii pun muzica, ii dau miere, ii mangai crestetul imaginar… dar cred ca n-are nici el incotro. Pare si el strans cu usa. Presat, bietul de el. El print, eu nitel cersetor. Vreau un pic de nedurere! Vreau sa ma intind in padurea adormita, sa-mi cante cei 7 pitici si sa fiu inconjurata de Bambi si iepuri blanosi. Printul sa vina si el cand o vrea, cand o putea. L-as astepta in tacere. Cuminte. Adormita. Iertatoare. Pana atunci insa bandajez clepsidra, inchid ochii, sting lumina, strig somnul, sssssss…

9 luni

2010-01-18T01:50:00.000-08:00

Suna. Te trezesti. Da! E o alta zi. Iti urnesti cu greu pleoapele slabite si corpul metalizat. Si te doare. Ca esti mare. Din ce in ce mai mare. S-au strans lunile, s-au acumulat gramele. Zilele sunt discrete si se scurg timid, orele iti par nesfarsite. Ai vrea sa faci si tu ce fac si ceilalti. Sa zburzi prin ceata deasa si sa fugi dupa melci. Dar nu poti. Ca tu porti. Un suflet. Un om mic, in trupul tau mare.
Si atunci stai si te intrebi: si totusi, de ce noua (luni)?! Zau!, e prea mult. E mult prea mult.
As da pielea mea, pe blana de felina. Eu femeie, ea pisica. Amandoua asteptam noua. Eu insa strang luni, ea saptamani. Pai de ce ea poate repede si eu nu? Cu ce e plodul de matza mai presus decat puiul de om? Intre noi fie vorba, cred ca Dumnezeu a incercat sa fie subtil cand a inventat vorbitoarele. Ne-a lasat. Timp. Sa reflectam. Sa digeram. Si poate ca n-a fost rau intentionat, insa atat de putin prietenos! Pai 9! In fine, nu mai insist. Sapte au trecut. Mai sunt doua. Ramane sa vedem ce naste din pisica daca (mai) papa lapte!

Zbor

2010-01-13T02:33:00.000-08:00

Deci, vacanta!

2010-01-04T09:53:00.000-08:00

Cut!

2009-12-21T11:19:00.000-08:00

Pereche

2009-12-21T11:18:00.000-08:00

Feminin

2009-12-21T11:16:00.000-08:00

Gest

2009-12-17T02:13:00.000-08:00

Aproape s-a dus!

2009-12-16T07:11:00.000-08:00

Habar n-am cand, cum si mai ales de ce. Putea sa mai stea si el nitel. Pare insa foarte grabit. El, anul nelipsit. Lunile si zilele duioase se agita tremurand parca a spaima. Le este prea-plin timpul, asa incat s-au decis sa treaca la alta tema. La alte luni, cu o alta veselie. Alta cantare de pasarele, cu o partitura diferita.
Intre timp mai avem insa ceva dansuri de ambalat. Si ar fi bine sa nu le ratam. Ca sunt pretioase. Eu zic sa ne aruncam la vanatoare de liniste si zambete. Sa lasam in frig lanurile de griji si melancolie. Sa luam mai cu binete ce am primit deja. Si, da!, sa apasam poate mai iute pedala dorintelor atat de neimplinite. Trebuie sa vina odata si Craciunul lor!
Hai sa ne incantam privirea si auzul! Daca stam si cautam atent, gasim sigur si ceva grane aurite care sa ne arate ce e de vazut. Nici nu trebuie mai mult. Atat!

Albastru

2009-12-03T13:56:00.000-08:00

Stat

2009-12-03T13:47:00.000-08:00

Cesti

2009-11-27T11:07:00.000-08:00

Miscare

2009-11-27T10:30:00.000-08:00

Mariza

2009-11-27T07:25:00.000-08:00

Carte

2009-11-17T14:25:00.000-08:00

Au iesit vorbele!

2009-11-10T07:19:00.000-08:00

Uite ce e! S-au tot strans, s-au tot adunat pana cand n-au mai incaput in paginile electronice. Asa incat, imbrancita fiind de la spate de catre mai marii diriguitori de neam, am purces la actiune. Sau inactiune. Dumnezeu stie cum s-o numi! Deci, am scos o carte. Neagra la exterior si alba la interior. Cu ceva texte infiripate. S-ar putea ca pe multe dintre ele sa le cunosti deja. Cineva le-a numarat si mi-a spus ca sunt vreo 100. Sunt multe, sunt putine, ce mai conteaza. Raul e facut! Cartea poate fi la dispozitia tutulol (cum ar spune un cunoscator!).
Cine o doreste si nu e afectat foarte tare de criza atat de economica, poate sa o si aiba. Nu e tocmai usor, dar cu ceva zbucium, se rezolva. Deci spune-mi ce interese ai si eu iti dau amanunte!
Si pentru ca trebuia sa poarte un nume, i s-a spus "La pescuit de vorbe".

hei-rup!

2009-11-01T06:57:00.000-08:00

Flori

2009-10-28T09:53:00.001-07:00

Lin

2009-10-28T09:48:00.000-07:00

De unde si pana unde?

2009-10-25T04:33:00.001-07:00

Mi-ar placea ca maine dimineata sa ma trezesc si sa fie inca azi, sa miroasa a parfum, sa fie cald, sa inghete norii, sa citesc lungita pe un morman de frunze moi, sa-mi deschid o ceainarie, sa merg desculta pe cimentul cald, sa nu existe praf, sa plimb un caine mic si zbanghiu, sa am camera plina cu flori, sa fac baie in mare si sa nu mai bata vantul.

As vrea sa nu mai fie nevoie sa invat nimic si sa le stiu pe toate. As vrea ca odata ce intru intr-un muzeu sa devin artista. As vrea sa nu mai caut, as vrea pur si simplu sa gasesc. Dar de unde si pana unde vreau, mi-ar placea si ar fi frumos daca?

Gandurile astea sunt rasucite si incurcate. Apar, dispar, dupa bunul plac. Nu intreaba pe nimeni daca au dreptul de a ne folosi corpul, mintea, simturile. Ele trebuie ca se fabrica undeva, precum o prajitura intr-un laborator cu arome. Si totusi... Drumurile usoare nu sunt parca pentru pasii nostri. Singura modalitate de a ne elibera de ispita este sa-i cedam. Asa ca eu am incercat sa fac un blat cu aburii placerilor imaginate. Le-am desenat un soare si un animal, am scuturat pomii de frunze, am baut o esenta dintr-un camp de flori. Le-am dat! Insa mai apoi le-am sters cu buretele. Visele sunt prea importante ca sa le luam in serios...

Instinct

2009-10-25T00:55:00.000-07:00

Ocoleste-ma!

2009-10-22T05:15:00.000-07:00

Stai cucoana in banca ta linistita! Nu te-am intrebat nimic. Nu te-am chemat mai aproape sa-ti soptesc nimic la ureche. Vezi-ti d-ale tale! Eu sunt ocupata, chiar daca nu pare. Ma grabesc si atunci cand bat incet din aripi.
Vin si eu ca tot omul agitat in pragul usii atat de personale si atunci ma prinzi. De aripa ingrijorata. Si nu ma mai lasi un timp. Imi sorbi o ora. Doua. Tu vorbesti, eu ascult. La inceput fara interes, mai apoi cu stupoare. Sfarsesc tremurand de nerabdare sa-ti trantesc cu la revederele in mot. Nu stiu ce te face sa crezi ca pe mine chiar ma intereseaza ce-mi tot indrugi. Saptamana trecuta mi-ai pus aceeasi melodie nedansanta. Azi ai venit cu acelasi slagar balbait.
Pufffff , zic! Ma uit la ea, ea se uita inca in memorie ca sa nu cumva sa-i scape vreun subiect neatins. Si iar o privesc si ma vestejesc la adierea unui gand. Sunt multe toamne care ne despart. Sunt si mai multe legende personale care ne taie calea. Insa desi epuizarea-mi ajunsese la culmea furiei interioare, am gasit pentru scurt timp piatra filozofala. Si m-am oglindit in ea. Devenirea-mi parea deodata atat de ireversibila si usor ridicola. «Sa avem preocupari la batranete», mi-am soptit. «Sa pedalam in ritmuri latine si sa mesterim in sali de spectacole. Sa pleostim timpul liber si plictiseala de pereti". Ca dansul asta intre dorinta ei imbatranita si fuga mea naiva m-a alarmat! Hai cu tineretea! Si, da, data viitoare cand te vad... ocoleste-ma!

Apa

2009-10-19T01:08:00.000-07:00

Cicatrici

2009-10-11T11:23:00.000-07:00

E la mine!

2009-10-08T01:21:00.000-07:00

Vine, nu vine... Il astepti ore, zile, ani si totusi nu apare. Cand insa visele-ti erau induplecate de alte scenarii, iata ca se iveste in viata ta. Si nu apare si el tiptil. Nu! Ci da cu usa de perete. Am venit! M-ai strigat, iata-ma! M-ai vrut, ia-ma!

Te vreau, zici si tu flamand de somn, dar poarta-ma mai agale, ca sunt timid si emotionat. Dar el, pestisorul auriu, nu-ti da pace. Are o prezenta sfasietor de strategica. Stie ca are nevoie de cateva luni ca sa devina star si atunci nu trece nimic cu vederea.

Orele si zilele linistite de altadata se transforma in luni de schimbari si preschimbari agile. Devii purtator de responsabilitate si continut. Corpul tau ii devine lacas de cult, in care el va defila singur si linistit. El, stapanul trairilor tale. El, cuceritorul senzatiilor unice. El, fragil si nevinovat. El, pestisorul auriu – azi aflat inca atat de mic si de ascuns, incat nu-i poti simti bataile de inima. Ii asculti insa zilnic acomodarea cu tine.

Si orele trec, si zilele se scurg si el devine tot mai prezent. Si parca si tu incepi sa uiti de fragezimea trupului epuizat. El e acolo, tu esti aici. Eu cu el, el la mine. Suntem doi intr-unul. Eu ii alint fiinta, el imi anunta viitorul. Sa traiesti bine, micule print !

Impreuna

2009-10-04T06:28:00.000-07:00

Mioare

2009-10-04T06:26:00.000-07:00

Semn

2009-10-04T06:24:00.000-07:00

Aripi

2009-10-01T10:22:00.000-07:00

Pasi

2009-10-01T10:10:00.000-07:00

Timp

2009-09-27T05:51:00.000-07:00

Vreau merdenele!

2009-09-21T00:46:00.000-07:00

Domnule, una si cu una fac milioane de pofte. Au trecut lunile, s-au adunat dorintele. Nu mari, ci chiar modeste. O modestie sora cu nevoia. Ah, merdenele ale studentiei mele! Parca si acum va simt parfumul melancolic.
O merdenea ca o pata de culoare fara prea multe miresme. Da, zic, o fi, dar nevoile-mi sunt nedisciplinate. Orice as face, oricat le-as imbiba cu arome locale, nimic nu le reduce la tacere. Sunt incapatanate si infidele. Le-am dat tot ce au vrut. Le-am dragalit si le-am infundat cautarile. Le-am cumparat chiar linistea aparenta cu pretul altor aventuri gastronomice. In van. Ca o flasneta incapatanata care nu se dezleaga de evantaiul amintirilor, aburii flamanzi ai poftei nebune imi incretesc gusturile. Iar poftele, saracele, imi ametesc si mai tare trupul fragezit.
Deci, da, o merdenea as savura. O atat de firava si nevinovata dorinta. Da' ce tot zic! Nu una, ci regimente intregi de merdenele blindate. As da regatul meu pentru cinci minute in fata delicatesei atat de putin rafinate...

Sprijin

2009-09-15T09:27:00.000-07:00

Fix

2009-09-15T09:25:00.000-07:00

Apus

2009-09-15T09:23:00.000-07:00

Tristete

2009-09-15T08:59:00.000-07:00

Cadre

2009-09-13T03:21:00.000-07:00

Desen(e)

2009-09-13T03:13:00.000-07:00

Oglinda

2009-09-05T08:25:00.001-07:00

Luna

2009-09-05T08:20:00.000-07:00

Trai

2009-09-02T12:04:00.000-07:00

Gand

2009-09-02T12:02:00.000-07:00

Impletire

2009-09-02T12:00:00.000-07:00

Motor

2009-09-02T11:58:00.000-07:00

Cioco-lata

2009-09-02T11:57:00.000-07:00

Doi

2009-08-27T10:29:00.001-07:00

Fum

2009-08-27T10:27:00.000-07:00

Miscare

2009-08-27T10:21:00.000-07:00

Joc

2009-08-23T11:26:00.000-07:00

Culoare

2009-08-23T11:25:00.000-07:00

Faze

2009-08-23T11:19:00.001-07:00

Sa lenevim, zic!

2009-08-12T11:56:00.000-07:00

Eu zic sa lasam stradania pe seama altora. Avem doar 2 luni pe an cand putem sa ne zvarcolim pe ritmul colindelor de vara. Caldura, sudoare cu duiumul. Nu-ti vine nici sa-ti misti o geana pe portativ. Pai n-ar fi bine intr-un hamac pricopsit, la umbra unui dud batran?! Ar fi! N-ar fi bine sa-ti zdrangane un greier inspirat o melodie limpede si cristalina?! Ar fi! Pai daca tot ar fi, hai sa ne luam nitel campii in spinare, sa dam cu treburile de cioburile din asfalt si sa incropim un tango.

Eu am plecat deja sa caut harta care ma poate dezlipi de actul muncii. Sper sa gasesc si busola care sa-mi indice directia dansului. Nu mai e de trai! Acele termometrului sunt mult prea severe cu timpul meu liber. Biciul meteorologic mi-a invinetit rasuflarea. Gradatia ceasului mecanic imi ticaie secundele sterse din calendar. Totul este dintr-o data atat de tehnic si mult prea cotropitor. Maine-poimaine vedem inca o vara scufundata in agitatia altora! Eu sunt mai decisa ca niciodata. Maine imi voi oferi o recreatie mare si voi profita de ocazie sa cumpar globuri pentru Craciun. Ca nu poti sa stii cand se iveste mosul distrat si pus pe umblat! Cu agitatia asta a altora...

Relax

2009-08-08T12:52:00.000-07:00

Cand ti-e lumea mai draga. Zdrang. Esti pedepsit. In vacanta cu tine. Ia catelul, inhata canarul, impacheteaza cratita cu mancare. Tot alaiul, cu mic, dar mai ales cu mare. Timp liber din toate zilele saptamanii… pe cai. Sau pe ce s-o gasi.
Iei drumul aurului marin. Alergi dupa un altfel de rasarit. La o adica, si nitel apus, ca nu strica. Deci, yes! Hai sa fim cool! Traiasca vacanta pestrita si inmiresmata. Ca ce poate fi mai stralucitor decat sa zabovesti la ceas de vara pe nisipul naravas, atunci cand parca si berea e mai dulce?! Ai de partea ta o slujnica supusa - briza marii care-ti ravaseste gandurile disperate. Ai capatat deodata, printr-o secreta si apriga lege, dreptul la raze si valuri. Esti obligat sa profiti de tot ce-ti strabate privirea. N-ai incotro. Esti prizonierul zilelor care-ti apartin. Peisaje, personaje. Pietre, punti. O lume inchiriata pentru cateva zile, care este insa in proprietatea altor norocosi, in care tu esti un vesel calator transpirat de frumos. Iti stergi fruntea, incetinesti pasii, largesti orizontul. Si-ti promiti ca te mai intorci. Intr-o alta vacanta. Calare pe alti cai. Diiii, calutule!

In umbra

2009-07-29T14:17:00.000-07:00

Chip

2009-07-29T13:57:00.000-07:00

Situatii

2009-07-29T12:07:00.000-07:00

Capul in nori

2009-07-29T11:00:00.000-07:00

Cat mai noi

2009-07-23T10:52:00.000-07:00

Noi

2009-07-23T10:29:00.000-07:00

leagan

2009-07-23T10:01:00.000-07:00

Puf

2009-07-19T13:55:00.000-07:00

Inimi

2009-07-19T13:48:00.000-07:00

Creaturi

2009-07-15T14:23:00.000-07:00

Tu esti bine?!

2009-07-15T14:22:00.000-07:00

Ma gasesti aici!

2009-07-15T14:20:00.000-07:00

Mi-e foame!

2009-07-09T11:39:00.000-07:00

Ma hranesc cu tot ce-mi atinge pielea. Savurez sunete, mestec somn si mangai tacerea. Ma distrag de la mine insami si ma alerg in cercuri obsesive. Atunci cand mi-e sete, ma exilez in timp. Atunci cand mi-e foame, rad si suspin. Imi pun mainile in jurul imaginatiei si simt un gust. Un dulce imbacsit de ceva amar.

Cateodata ma simt golita de substanta din mine, atunci cand vantul si lumina imi patrund prin coaste. Iar ei, curiosii anonimi, imi sorb pustiul. De ei ma separa toti oamenii, iar odata cu pleoapele lor simt nicaierul universal. O lume atat de adormita in croiala vietilor noastre diferite.

Am dormit singura prea multe nopti. Acum astept sa apesi cu raceala pe colivia trupului. Sa preschimbi lacrima in apa de ploaie. Sa transformi urletele in tunete. Sa alungi confuzia unei pieli prea strampte. Hai! Elibereaza pumnii inclestati, impinge si dezgheata un orb. Te-am trecut pe lista de asteptare. Si te-am ales pentru ca nu te-am vazut niciodata. Nu stiu cum suna vocea ta, nu-ti cunosc pasii, nu aud talpile lumii tale. Dar hai! Sigur si tie ti-e foame!

Urme

2009-07-09T07:18:00.000-07:00

Fluturi

2009-07-09T07:11:00.000-07:00

Anxietate

2009-07-02T07:41:00.000-07:00

Nu mai stiu

2009-06-29T13:22:00.000-07:00

De cand cu tastatura asta sfioasa, am uitat literele din mana. Caietul electronic si miscarile duioase din degete mi-au anchilozat cuvintele caligrafice. Azi niste oameni cruzi mi-au pus o foaie in fata. Alba. Necrutatoare. Si pixul in mana. Neprietenos. Apoi mi-au spus sa fac nefacutul. Sa completez spatiile goale. Mi-au intors spatele, ca si cum gestul cu pricina ar fi fost ceva natural.
Bine-bine, zic, dar naturalul asta s-a cam alterat in timp?! Sunt ani de zile de cand creionul auriu imi foloseste doar pentru a-mi scrijelii semnatura! Insa ecoul durerii nu mi-a fost resimtit. As fi dat regatul meu pentru o cerere facuta pe calculator.
In fata inevitabilului, mi-am luat inima la rost si am reinceput scoala. Scoala scrisului intarziat. Minutele casei intai, cu o doamna profesoara care-si onduia cu migala frazele in fata mea. Ma umilea cu viteza si echilibrul literelor bine marginite. Iar eu, o biata eleva desueta, vibrand a necunoscut si ezitare. O foaie si un pix al unei alte epoci parca, nu-i asa?!

Banc

2009-06-29T12:30:00.000-07:00

Ion pleaca in concediu, in strainatate, iar la plecare Gheorghe il roaga sa-i aduca si lui un papagal. La intoarcere, Ion, care a uitat sa-i cumpere un papagal, ii ia o bufnita si-i spune lui Gheorghe ca e
papagal regal...
O saptamana mai tarziu, se intalnesc la o bere, iar Ion il intreaba pe Gheorghe daca papagalul a inceput sa vorbeasca.
Gheorghe raspunde: mai, inca nu vorbeste, dar tu stii ce atent se uita?

Rosu si negru

2009-06-29T08:04:00.000-07:00

Elefanti cu ochelari

2009-06-26T03:57:00.000-07:00

Niste copii

2009-06-25T14:01:00.000-07:00

Dragalas

2009-06-24T17:33:00.000-07:00